După decesul tatălui său, familia s-a confruntat cu dificultăți financiare, expunând-o direct pe Elizabeth la provocările întâmpinate de femei în căutarea unor locuri de muncă substanțiale.
Intrarea sa în jurnalism a început cu un răspuns ferm la o rubrică cu conținut sexist publicată în Pittsburgh Dispatch, intitulată „Pentru ce sunt bune fetele”. Impresionat de calitatea scrisului, editorul i-a oferit un post, solicitând utilizarea unui pseudonim, practică comună pentru reporterii de sex feminin la acea vreme.
Ea a ales numele „Nellie Bly”, inspirată de un cântec popular, marcând debutul unei cariere care avea să redefinească jurnalismul de investigație. În anul 1887, Bly s-a mutat la New York cu intenția de a lucra pentru New York World, publicație condusă de Joseph Pulitzer.
A propus o idee ambițioasă: să simuleze o boală mintală pentru a fi internată la azilul de femei de pe Blackwell’s Island, actuala Roosevelt Island, cu scopul de a expune condițiile precare din interior. Pulitzer a aprobat demersul, iar Bly a pus în aplicare planul cu precizie.
Ea a manifestat un comportament considerat neadecvat într-o pensiune, ceea ce a condus la arestarea și, ulterior, la transferul ei la azil. Acolo, Bly a descoperit o realitate dură, caracterizată prin tratament brutal, pacienții fiind bătuți, sufocați și forțați să facă băi reci.
Hrana era adesea alterată și expirată, incluzând carne stricată, pâine veche și apă murdară. Condițiile erau inumane, multe dintre femei, nefiind neapărat bolnave mintal, ci sărace, imigrante sau considerate incomode social, erau închise pe termen nedefinit.
După zece zile, publicația The World a asigurat eliberarea ei. Articolul său de investigație, intitulat „Zece zile la casa de nebuni”, a generat indignare publică. Aceasta a fost urmată de o anchetă a Marelui Juriu, care a avut ca rezultat creșterea finanțării pentru instituțiile de sănătate mintală și implementarea unor reforme în îngrijirea pacienților.
Raportajul lui Bly a condus la modificări legislative, Primăria New York-ului majorând bugetul pentru sănătate mintală cu un milion de dolari, la responsabilizarea personalului prin concedierea asistenților medicali și medicilor abuzivi, și la o mai bună conștientizare publică privind capacitatea jurnalismului de a produce schimbări sociale concrete.
În 1889, inspirată de romanul „Ocolul Pământului în 80 de zile” al lui Jules Verne, Bly și-a propus o provocare și mai îndrăzneață: să înconjoare globul într-un timp mai scurt decât personajul fictiv al lui Verne, în pofida scepticismului manifestat de multe persoane din jurul său.
Pe 14 noiembrie 1889, Nellie Bly a plecat în călătorie, având la ea o singură geantă. Expediția sa a devenit un eveniment mediatic de amploare, cititorii urmărind relatările sale pe măsură ce traversa Atlanticul cu vaporul, iar Europa și Asia cu trenul și ricșa.
La opt zile de la plecare, Nellie a acceptat o invitație la locuința lui Jules și Honorine Verne din Amiens, Franța, deviind de la programul strict al călătoriei și sacrificând două nopți de odihnă. Această întâlnire a consolidat respectul și admirația ei pentru scriitor.
Bly a finalizat călătoria în 72 de zile, 6 ore și 11 minute, depășind recordul fictiv. Mii de persoane au salutat-o la întoarcere, consolidându-i statutul de simbol național. Cariera jurnalistică a lui Bly nu s-a limitat la aceste realizări, scrie incredibilia.ro.
Ea a investigat și a expus acte de corupție în cadrul administrației orașului New York. A realizat interviuri cu personalități proeminente, printre care activista Emma Goldman.
De asemenea, a activat ca și corespondent de război în timpul Primului Război Mondial, fiind una dintre primele femei reporter prezente pe linia frontului. Bly a fost o pionieră a jurnalismului de investigație sub acoperire, deschizând calea pentru reportajele moderne de acest tip.
Nellie Bly a decedat din cauza pneumoniei la 27 ianuarie 1922, la vârsta de 57 de ani, în timp ce continua să activeze ca scriitoare.
