Repak, sistemul irlandez finanțat de industrie pentru reciclarea deșeurilor de ambalaje, a emis un sfat pentru companiile sale membre – care includ supermarketuri, hoteluri sau producători – și au fost încurajați să renunțe de pe acum la plastic pentru a se pregăti de momentul în care va intra în vigoare Directiva UE.
Cei de la Repak a explicat pentru The Journal că învelișurile de plastic de pe produse precum castraveții sunt, de asemenea, susceptibile de a fi interzise, precum și orice farfurii sau tăvi de plastic care nu pot fi „justificate în mod clar” pentru nu se pierde alimentele sau care nu folosesc unei mai bune igiene.
Este probabil să existe unele excepții de la noile norme, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2030, pentru produsele fragile, cum ar fi zmeura și alte fructe moi.
Tad Kirakowski, reprezentant al ONG-ului de mediu Voice, a explicat că rata de reciclare a omenirii stagnează, dar materialele din plastic sunt din ce în ce mai multe.
„Rata noastră de reciclare stagnează, dar cantitatea de materiale pe care trebuie să le sortăm este în creștere. Oamenii chiar se luptă să țină pasul cu volumul acestor materiale. Numeroase sondaje au arătat că consumatorii își doresc mai multă sustenabilitate din partea comercianților.”
Într-o lume modernă, în care plasticul este omniprezent – de la ambalaje alimentare la sticle de apă și articole de uz casnic – este greu de imaginat viața fără acest material. Totuși, în ultimele decenii, cercetările științifice au ridicat semnale de alarmă privind efectele pe termen lung ale particulelor de plastic asupra sănătății umane. Da, plasticul poate ajunge în organismul nostru, iar acest fapt aduce o serie de riscuri serioase pentru sănătatea noastră. Dar ce înseamnă acest lucru și cum putem preveni expunerea la aceste particule invizibile, dar periculoase?
Microparticulele de plastic au devenit un element nedorit, dar omniprezent, în mediul nostru. Aceste particule minuscule, cunoscute sub numele de microplastice, sunt bucăți mici de plastic, cu o dimensiune mai mică de 5 milimetri, care se formează fie din descompunerea materialelor plastice mai mari, fie sunt fabricate direct la aceste dimensiuni pentru a fi utilizate în diverse produse.
Plasticul ajunge în organismul nostru prin mai multe canale:
- Prin alimentație – Una dintre principalele surse de microplastice este chiar alimentele pe care le consumăm. Apa potabilă, fie că este din sticle de plastic sau din surse naturale, a fost demonstrat că conține microparticule de plastic. În plus, fructele de mare, cum ar fi crustaceele și peștii, consumă particule de plastic din oceane, care apoi intră în lanțul alimentar.
- Prin aer – Da, microplasticele nu sunt prezente doar în apă și mâncare, ci și în aerul pe care îl respirăm. Acestea pot pluti în aer și pot fi inhalate fără să ne dăm seama. Fibrele textile din haine sintetice, precum poliesterul sau nailonul, eliberează microplastice atunci când sunt purtate sau spălate, contribuind astfel la expunerea zilnică.
- Produse de uz personal – Multe produse cosmetice și de îngrijire personală, cum ar fi exfoliantele, conțin microplastice sub formă de microsfere (scruburi, paste de dinți, produse de exfoliere). Deși multe dintre aceste produse au fost reformulate în ultimii ani pentru a elimina microplasticele, este important să citim cu atenție etichetele produselor pe care le folosim.
Prezența microparticulelor de plastic în corpul nostru este un subiect relativ nou în domeniul cercetării științifice, iar studiile continuă să dezvăluie noi informații despre efectele acestora asupra sănătății. Totuși, primele cercetări ne oferă motive serioase de îngrijorare:
- Inflamația și răspunsul imun – Microplasticele care ajung în corpul nostru pot declanșa reacții inflamatorii. Sistemul nostru imunitar poate percepe aceste particule străine ca pe niște invadatori și, ca răspuns, trimite celule imunitare pentru a le elimina. Cu toate acestea, particulele de plastic nu pot fi descompuse și eliminate ușor de organism, ceea ce poate duce la inflamații cronice și la o stare de „alertă continuă” a sistemului imunitar.
- Efecte toxice – Plasticul nu este doar dăunător prin natura sa fizică, ci și prin substanțele chimice pe care le conține. Ftalatii, bisfenolul A (BPA) și alte aditivi din plastic sunt cunoscuți pentru perturbarea sistemului endocrin, afectând producția hormonală. Aceste substanțe chimice pot influența negativ reproducerea, dezvoltarea și funcționarea normală a organismului.
- Risc de cancer – Deși cercetările sunt încă în desfășurare, există temeri că expunerea pe termen lung la substanțele chimice din microplastice ar putea crește riscul de cancer. Substanțele chimice precum BPA, asociate cu perturbări hormonale, au fost deja legate de un risc crescut de anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel mamar și de prostată.
- Probleme digestive – Ingestia de microplastice poate duce la iritarea tractului digestiv și poate afecta absorbția corectă a nutrienților. În plus, există riscul ca aceste particule să transporte bacterii sau toxine care să provoace infecții sau alte probleme de sănătate.
