Un medic român supraspecializat în terapie intensivă şi care profesează în Germania afirmă, referindu-se la cazul fetiţei de doi ani moarte într-o clinică stomatologică din Bucureşti, că, acesta nu este „un accident românesc” şi că se poate întâmpla în orice sistem de sănătate avansat. Iuliu Torje spune că, în calitate de medic, nu ar administra niciodată anestezic unui copil în afara spitalului, iar ca părinte nu ar accepta niciodată ca propriul său copil să fie sedat sau anesteziat în afara unui spital explicând că, în cazul copiilor, mai ales al celor mici, pot apărea complicaţii bruşte, care în lipsa unei reacţii rapide şi care să aibă loc într-o secţie ATI, pot duce la deces, pentru că cei mici nu au resurse pentru a lupta cu ce li se întâmplă.
„Am fost întrebat ce părere am despre tragedia din România Răspunsul meu este unul greu, dar sincer. În primul rând, astfel de evenimente nu sunt „accidente româneşti”. Din păcate, ele se întâmplă peste tot în lume.. în ţări foarte dezvoltate, în sisteme medicale solide”, scrie Iuliu Torje, medic român stabilit în Germania, într-un mesaj postat pe Facebook.
Doctorul, care are supraspecializare în terapie intensivă, explică faptul că, indiferent de continent, evenimente precum cel al cărei victimă a fost fetiţa de doi ani din Bucureşti au câteva elemente comune, respectiv: un copil mic, o vârstă cu risc fiziologic extrem de ridicat, faptul că sedarea sau anestezia se face „în afara mediului complet echipat”, apariţia unei complicaţii bruşte precum laringospasm, apnee, aspirare sar şi faptul că infrastructura locală nu permite un răspuns suficient de rapid, iar copilul nu are timp să „aştepte” resursele care lipsesc.
„Iar în multe astfel de situaţii, anestezistul fie este ieşit din rutina clinică pediatrică, fie nu deţine competenţe reale în anestezia copilului mic, un factor major în contextul reacţiilor fulgerătoare specifice acestei vârste. Aceste tragedii seamănă între ele în mecanism, nu în vinovăţii. Iar tocmai asta le face atât de dureroase şi atât de greu de acceptat. Dar, dacă mă întrebaţi pe mine, personal, ca medic şi ca părinte, poziţia mea este categorică. Eu, personal, nu aş face niciodată anestezie pediatrică în afara spitalului. Niciodată” adaugă medicul.
El subliniază că are această opinie tocmai pentru că a avut „nenorocul profesional” de a face proceduri extrem de complicate, precum introducerea de canule ECMO (Oxigenarea prin membrană extracorporală) unor copii chiar mai mici de doi ani.
„Am văzut cât de repede se schimbă lucrurile. Am văzut cât de puţine secunde ai la dispoziţie. Şi am văzut cât de mult contează unde eşti în momentul zero. În pediatrie, mediul este parte din tratament. Nu este un detaliu. Nu este o preferinţă. Este un element vital”; explică Iuliu Torje.
Acesta subliniază că, în calitate de părinte, opinia sa este „şi mai tranşantă”.
„Nu aş accepta niciodată ca propriul meu copil să fie sedat sau anesteziat în afara unui spital, în afara unei secţii de anestezie pediatrică, în afara accesului imediat la terapie intensivă pediatrică. De ce? Pentru că ştiu din practică, că fiziologia unui copil mic nu iartă întârzierile. Şi ştiu că atunci când apare complicaţia, diferenţa dintre spital şi un cabinet nu e una „administrativă”, este una de viaţă şi de moarte”, explică Torje, subliniind că, atunci când este vorba despre un copil mic, „aproape sigur” nu este suficient.
