Analiză pentru NEWS.ro de Radu Limpede
Câteva consideraţii privind metoda – tratarea datelor – şi intervalele de timp –
Am plecat de la anul de bază 2022 – dat fiind necesarul de a avea date cât mai GRANULARE pe anumite sub-domenii, anume Conturile Naţionale publicate de INS / baza de date Tempo; sigur că avem deja date pentru PIB 2023 şi 2024 – unele semidefinitive şi altele chiar definitive – dar acestea pot fi utilizate doar pe grupe mari (ex. Construcţii sau Agricultură). Acolo unde INS / baza de date interactivă TEMPO nu a avut destule date, am completat oricum prin căutări specifice / Querries din bazele de date ONRC cu toate firmele din sector, de la furnizori cum sunt Bridge-2-Information, Termene.ro, ListaFirme.ro.
Astfel, am considerat că e util să segmentăm 2 intervale de câte 10 ani de istorie, astfel: 2002 – 2012 şi 2012 – 2022; pentru viitor, vom avea extrapolarea pe 2022-2032, din care 3 ani s-au scurs deja şi putem avea date parţiale şi evoluţii clare sau detectabile faţă de ipotezele de lucru luate în calcul.
Anul 2002 nu este un an special per se, dezvoltarea amplă a României a început mai degrabă în anul de graţie 2000, când a devenit clar că România va adera atât la U.E. cât şi la NATO. Claritatea se referă la voinţa internă a tuturor forţelor politice de la noi (Declaraţia de la Snagov 1995 cuprindea şi pe “strămoşul” Vadim Tudor al suveranist-izolationistilor de azi şi toţi la unison au / am vrut UE & NATO). Dacă nu făceam anumite reforme la timp, aderarea se putea amâna sau putea fi ratată (oricum, NATO nu ne-a primit în 1997 ci abia în 2004, iar UE nu în valul mare 2004, ci abia în 2007, cu vecina Bulgaria).
Anul 2012 este interesant pentru că e primul an de relansare economică certă şi anul ce a urmat a adus chiar un > +3% după “Marea Criză” …ce s-a numit în Occident Criză Lehman Brothers (începută de fapt în SUA în 2007 cu Bear Sterns, apoi colapsul din toamna lui 2008), care a reverberat în Europa anii următori şi a ţinut până în 2012 cu criza suverană a Greciei şi Ciprului, ambele ţări salvate de FMI şi U.E.
La noi, amânarea unei decizii de reechilibrare bugetară în anul electoral 2009 a dus la recesiunea dura din 2010-2011, cu TVA +5% (pp) şi -25% la salariile bugetarilor; s-au pierdut 3-4 ani de dezvoltare brusc.
Intervalul 2002 – 2012 a avut aşadar atât “boom” economic, cât şi un “boost”, o criză-recesiune la final.
Anul 2022 – deşi a fost ales statistic, după cum menţionam – are şi el relevanţa lui istorică: e primul de relansare clară după o nouă criză (mai redusă că amploare), cea generată de Pandemia Covid-2019 în anii 2020 şi cu revenire în 2021 (parţială în majoritatea ţărilor U.E., totală în cazul României).
Intervalul 2012 – 2022 a avut la rândul sau atât un “boom” economic pe parcurs cât şi “boost” la final.
Mai departe, cifrele din tabelele ce vor fi prezentate sunt de 2 feluri:
– RON (lei) în preţuri CURENTE ale anului în cauză (acestea sunt datele oficiale INS după care se calculează PIB, preţurile curente, netratate, chiar dacă între un an şi altul ritmul de creşterea REALĂ a PIB este dat de tratarea seriilor de cifre “oficiale” cu DEFLATORUL PIB.
– EURO retratate – DEFLATATE sau INFLATATE – să devină ” Euro fix” la nivelul anului 2022: astfel, în pasul 1 am transformat cifrele oficiale din RON în EUR la cursul BNR oficial al fiecărui an (cursul mediu anual şi nu cel de final de an), apoi am calculat necesarul de deflatare al cifrelor în Euro pentru a asigura comparabilitatea şi fără inflaţia pe moneda unică europeană; astfel, cu ajutorul unui website specializat am aflat că 1 Euro din 2002 egal 1,235 Euro din 2012; iar 1 euro din 2012 egal cu 1,215 Euro din 2022: ex. cifrele din 2002 sunt înmulţite cu (100% + 23,5%) x (100 + 21,5%) pentru a fi comparabile cu cele din anul de baza 2022. Pentru viitor, am calculat un necesar de deflatare de 1/(100% + 25,2%), bazat pe cifra certă de 9,32% deja scursă în primii 3 ani, apoi de o probabilă calmare la inflaţia istorică-anuală de 2,13% pe an (şi BCE deja şi-a atins ţintă de inflaţie): 9,32% + ( 102,13%^7 -100% ) = 25,2%.
În acest fel, calculul de CAGR (rată medie de creştere anuală compusă) a fiecărui sector – sau de scădere în unele cazuri – a fost calculată în TERMENI REALI, fără că vreun sector considerat să îşi fi crescut valoarea VAB (ce compune PIB) doar pe hârtie, din jocul inflaţiei sau al deprecierii leului / devalorizării în timp faţă de valutele forte EUR sau USD; care şi ele au inflaţia lor, mai ales pe 10 ani !
Ce se poate constata după introducerea datelor de la INS / Tempo şi de la agregatorii date firme CAEN: VALIDAREA DEPLINĂ a intuiţiei noastre privind “Motoarele turate” din Partea 1 !
1) AUTO & AUTOMOTIVE a avut un CAGR de +37,6% în primii 10 ani, înjumătăţit la “doar +18,0% anual în a două decadă considerată; e normal ca la început ritmul să fie atât de înalt, e vorba de “low hanging fruits”, de o privatizare reuşită a Dacia Piteşti cu gigantul Renault (semnată în 1997 dar al cărei rod – citeşte fabulosul proiect “de 5000 de euro” X90 devenit Dacia Logan lansată în 2004 – a avut nevoie de 7 ani pentru a se manifesta şi a ieşi la lumină).
2) IT&C + Telecom şi Profesionale & BPO au avut ambele câte un CAGR de +12% / +13% anual în prima decadă şi ambele au continuat la un ritm fabulos de înalt: peste +10% anual în a doua decadă.
Repetăm, aceste ritmuri sunt FABULOS de înalte pentru că nu cuprind INFLAŢIA nici măcar pe Euro.
VALIDAREA şi a intuiţiei noastre din Partea 1 pe “motoarele de rezervă” care au crescut cu ritmuri frumuşele – dar încă “single digit” toate – contribuind la avansul PIB până la 354 miliarde euro în 2024 ( / 282 mld. euro în anul-baza 2022), de la doar 48 miliarde euro în anul 2002.
A propos, 48 miliarde euro din 2002 ar trebui la rândul sau retratat prin inflatarea cu (100% + 23,5%) x (100 + 21,5%) pentru a fi pe deplin comparabil cu 2022: 48 x 123,5% x 121,5% = 72,0 mld. euro; de aici, avem:
282 mld. euro / 72,0 mld. euro = o creştere reală a PIB de 3,91 ori sau +291% (= cvadruplare reală)!
CONSTRUCŢiI & MATERIALELE de CONSTRUCŢII
Pe Construcţii observăm un CAGR de doar 3% (în jurul acestui nivel) pe fiecare din cele două decade; totuşi, ştim că în anii recenţi (cei 3 scurşi deja din decada “de viitor” până în 2032, ritmul construcţiei Autostrăzilor şi al refacerii Căilor Ferate s-a înteţit (ba deja pornesc şi Spitalele Regionale): avem un clasament al constructorilor care are în frunte grupul de firme “UMB” cumulând deja 3 miliarde de euro anual (fapt nemaivăzut la noi în 35 de ani de economie de piaţă!) = multiplu faţă de acum 3-4 ani.
Sub-sectorul adiacent al Materialelor de Construcţii – cumul din CAEN-uri ale Industriei prelucrătoare – deşi la nivel mai redus valoric – au turat cu câte +7% anual atât în prima decadă, cât şi în a două.
Interviurile cu antreprenori mici, medii şi mari / sau multinaţionale din sector indică că deja se fac mari investiţii; fie green-field (fabrici noi), fie extinderi; unele fiind ajutate de schemă de ajutoare de stat dedicată, abia lansată în anii trecuţi. Vezi curând şi Partea a 3-a pentru scenariul optimist cu Ucraina:
Reconstrucţia Ucrainei – în speranţa opririi cât mai curând a războiului – va aduce oportunităţi imense!
ENERGIA – ELECTRICITATE & GAZE & PETROL & Rafinare & Utilităţile adiacente de transport şi furnizare – şi-a redus ritmul de la un 5,2% mediu anual în prima decadă (care a corespuns cu Valul 1 de regenerabile, dar şi cu deschiderea în 2007 a Unităţii 2 de la Cernavodă), la doar +2,8% în decadă a două (la jumătate). Nu e un ritm rău, fiind real, deflatat; dar credem că deja asistăm la un reviriment, dat şi de Valul 2 regenerabile – Fotovoltaice şi Eoliene şi Stocare -, deja în curs, cât şi de Neptun Deep din Marea Neagră (BSOG al Carlyle deja pompează gaz din apele de mai mică adâncime ale Marii Negre şi cifrele sale nu se vedeau încă în 2022). Credem aşadar că Energia are toate şansele să ajungă din nou măcar ritmul de +5,4% anual – cel prima decadă istorică considerată – şi în intervalul curent 2022-2032.
TRANSPORTUL & LOGISTICA / DEPOZITAREA au avut un ritm de “motor principal” în prima decadă – conform datelor pe care am reuşit să le asamblam (în trecut nu erau defalcate şi pe aceste CAEN-uri); dacă datele 2002 sunt corecte, au avut un +17,5%, acelaşi efect de “low hanging fruits”, ritm înalt dat mai degrabă de baza de pornire tare redusă: România nu avea nici măcar Comerţ modern în anii ‘90.
Metro AG a venit primul dar deservea B2B (micii chioşcari), iar deschiderea Carrefour (prima reţea modernă B2C, ce vinde la clientul-final consumatorul-cetăţean) în anul 2001 în Chaijna, Militari, a resetat regulile jocului pe această piaţă. Ulterior, ritmul CAGR s-a redus la sub o treime: 5,3% anual.
Există şanse ca acest ritm să crească din nou (la +8,0%) din 3 motive: Autostrăzile în toate regiunile ţării: Moldova şi Oltenia acum sunt legate, Munţii Carpaţi vor fi trecuţi doar peste vreo 3 ani + aderarea la Schengen şi corelat ROLUL REGIONAL al României în a deservi logistic puzderia de ţări din Balcani: multe companii multinaţionale îşi aleg un centru de talia Bucureştiului pentru a livra pe pieţe aşa mici.
AGRICULTURĂ & AGRO-FOOD (Industria Alimentară)
Contraintuitiv, deşi toată lumea ştie că Agricultura noastră – Vegetală, Zootehnia încă e un eşec – este de mare succes şi Exportator net an de an, pe când la alimente există refrenul că „IMPORTĂM alimente de 5 miliarde de euro” (fals parţial prin alegerea selectivă a datelor), industria prelucrătoare Agro-Food a avut un CAGR mult mai bun decât Agro în decadă abia încheiată: +8,5% vs +3,5%.
Totuşi, asta doar a compensat faptul că în prima decadă Agro-Food fusese în mod real pe MINUS: CAGR de 98,4% denotă un ritm de scădere de -1,6% net în fiecare an între 2002 şi 2012, raportat la Euro şi inflaţia pe acesta. În acelaşi timp, Agricultură creştea sănătos în prima decadă, cu un +5,2% anual.
În acest caz atipic am creat şi 2 “butoane speciale” care calculează CAGR-ul pe toţi cei 20 de ani: Agro +4,3% şi AgroFood +3,4% – oarecum apropiate. Credem că pe termen lung industria alimentară AGRO-FOOD poate tură – pe baza de investitiţii Capex, Marketing, reţete bine concepute şi respectate calitativ (ex. cele din catalogul UE cu origine şi Indicaţie Geografică Protejată “IGP” – Salamul de Sibiu, Cârnaţii de Pleşcoi, Magiunul de Topoloveni, Novacul afumat de Ţara Bârsei, Telemeaua de Ibăneşti “DOP” s.a.).
Pentru următoarea decadă am prognozat aşadar câte un +8,0% anual la Agro-Food şi doar +4,0% la Agricultură, foarte aproape de performanţele din deceniul încheiat recent (le repetăm: +8,5% / +3,5%).
Dar – atenţie! – în Partea a 3-a vom detalia: am creat şi un SCENARIU optimist cu avans CAGR de 16%!
AERO & DEFENSE
Sectorul porneşte de la nişte cifre foarte mici; există ”gigantul de stat” ROMARM dar şi acesta are cifre insignifiante; deţine doar fabrici / active importante şi capabilităţi inginereşti (majoritatea din altă epoca); doar prin Parteneriate – şi acestea din fericire au început – cu ţări avansate NATO cum sunt SUA, Franţa, Italia, Germania, Coreea de Sud se poate relansa acest sector, atât în beneficiul direct al Armatei Române, cât şi pentru exporturi compatibile alianţei NATO.
Am estimat grosier un VAB de doar 489 (sub jumătate de miliard de euro) în 2022: am luat un 35% proporţia VAB / cifra de afaceri (în Automotive variază între 22% şi 25% dar acolo sectorul e mult mai colaborativ); aceşti 35% estimaţi i-am înmulţit cu Cifra de Afaceri a CAEN-urilor 301 + 302 + 303 + 304.
+
+ / +
Dintre acestea, Feroviarul şi Navalul sunt preponderent civile în România; totuşi, există nave militare realizate la şantierele noastre navale (majoritate apentru export); există şi vagoane militare; având în vedere că nouă ţintă NATO de 5,0% din PIB se referă pentru ce depăşeşte 3,5% din PIB mai degrabă la mobilitatea trupelor, putem considera că şi 1/2 din capacităţile preponderent civile din sectorul producţie de nave şi din cel de material rulant feroviar vor putea fi dezvoltate pe baza comenzilor industriei de apărare. Celelate CAEN considerate sunt 100% Aero & Defense (chiar dacă aero sunt şi civile, aşa se consideră sectorul combinat în Economia mondială, datorită capabilităţilor sale de vârf).
Cu un CAGR prognozat de 20% anual (pornind de la o baza foarte mică), poate ajunge la >3 mld. euro!
Da, cifrele de pornire de azi sunt mici şi – în lipsa unor date (“secret de stat”) privind proporţia Civil vs Militar a unor CAEN-uri, e posibil să fie încă şi mai reduse decât am estimat eu acum baza de pornire.
Repetăm totuşi lista de contracte enumerate în Partea 1: de OFFSET (cooperare prin integrarea locală a producţiei, în urmă achiziţilor Armatei) şi/sau tip Joint Venture (cooperare cu mari jucători globali):
=> fabrica de pulberi de la Făgăraş ce va fi revitalizată de o mare investiţie cu RHEINMETALL (Germania);
=> fabrica de muniţie NATO pentru obuziere autopropulsate K9 şi pentru tancuri Abrams – contract în asociere cu General Dynamics (SUA) la Uzina de Produse Speciale din Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa
=> fabrica nouă funcţională greenfield a IVECO / grup Fiat din Italia în Dâmboviţa (că Offset pe un contract de cca. 1 miliard de euro de achiziţie camioane militare al Armatei Române); urmează curând
=> HANWA din Coreea de Sud va face o fabrică greenfield sau brownfield de asamblare obuziere autopropulsate (de asemenea un Offset în urmă unui contract de 1 miliard de dolari / euro, că şi Iveco);
=> Automecanica Mediaş are şi ea semnat un contract de blindate cu un concern din Turcia, OTOKAR, de asemenea pe baza unui contract cu Armata Română (anume contract 800 blindate 4×4 COBRA ÎI).
=> DRONE militare se realizează deja la Carfil Braşov în colaborare cu Periscope din SUA;
=> TURELE MILITARE se realizau deja în România încă de dinaintea invaziei Rusiei în Ucraina – concernul Elbit din Israel– la Bucureşti (filiala regia de tehnică militară de stat Romarm) şi Bacău (JV cu Aerostar).
Consider că prin operaţionalizarea acestor cooperări şi investiţii – sigur şi altele ce vor mai veni – există şansele să ajungem la VAB de miliarde de euro anual din acest sector, pe un orizont de timp de 7 ani.
O atenţie sporită ar trebui dată integrării industriei Aeronautice din România în repararea F-16 (Aerostar Bacău tocmai a pierdut o licitaţie) şi în mentenanţă viitoarei flota de F-35 a României; poate şi în proiectele de Avion de lupta de Generaţia a 6-a (Franco-German sau Britanico-Italiano-Japonez).
Un grafic sintetic al evoluţiei VAB-ului celor 7 sectoare între 2002 şi 2012, apoi 2012 şi 2022, mai jos:
– cuprinde deja şi cifrele de proiecţie pentru 2032, ale căror prezumţii le vom detalia în Partea a 3-a –
