Prima și cea mai importantă condiție prealabilă este ca retragerea treptată de la fluxurile rusești până la sfârșitul anului 2027 să nu ducă la o creștere a prețurilor la energie. A doua este ca gazul rusesc să nu intre în UE pe ușa din spate, „botezată” sub numele de Turkish Blend, iar a treia, să se evite încurcăturile juridice ale companiilor europene cu Gazprom, ceea ce va ridica probleme de despăgubiri de multe milioane dacă acestea „încalcă” contractele pe termen lung care expiră după sfârșitul anului 2027.
Se pare că aceste preocupări au fost transmise ieri de partea greacă comisarului pentru energie, Dan Jorgensen, care a dezvoltat din nou planul Comisiei, care este în prezent în curs de negociere în Parlamentul European și în Consiliu, către interlocutorii săi.
În întâlnirea sa cu Kyriakos Mitsotakis, precum și în timpul declarațiilor comune cu ministrul Mediului și Energiei, Stavros Papastavrou, dl Jorgensen a reiterat dorința Comisiei ca Europa să devină cât mai puțin dependentă de gazul rusesc cât mai repede
posibil, o sarcină care nu este deloc evidentă sau simplă pentru regiunea Europei de Sud-Est și pentru țări precum Grecia.
Cele mai recente date oficiale de la DESFA privind consumul de gaze naturale în prima jumătate a anului 2025 arată că gazele rusești importate pe piața greacă prin conducta greco-bulgară (Sidirokastro) s-au ridicat la 16,40 TWh dintr-un import total de 37,52 TWh.
Ca procent, se traduce la 43,7% și, deși, din cauza creșterii accentuate a importurilor de GNL american, a scăzut față de cifra de anul trecut (50,7%), rămâne în continuare foarte ridicat.
În practică, aceasta înseamnă că pariul are un anumit grad de dificultate pentru Grecia, pe care alte țări, precum cele din Nordul Europei, cu o dependență mai mică sau deloc de produsele energetice rusești, nu îl au. În acest caz, țara noastră este chemată, în următorii doi ani și jumătate (până la sfârșitul anului 2027), nu doar să facă treptat o tranziție la scară largă și să înlocuiască 40% și mai mult din consumul său total cu gaze provenite dintr-o altă sursă de origine, ci, cel mai important, să facă acest lucru fără a crește prețurile.
La nivel politic, guvernul este perfect conștient că ar fi dezastruos, cu următoarele alegeri care se apropie (2026-2027) și deși este evident acum că nu poate îmblânzi valul, să impună noi creșteri în sectorul energetic sensibil, în numele insistenței UE asupra independenței complete a UE față de gazul rusesc. O preocupare împărtășită de multe guverne europene.
Și tocmai din acest motiv, în contextul discuțiilor care au loc în Parlamentul European și în Consiliul European cu privire la planul Comisiei, se intensifică un dialog viu în întreaga Europă, ceea ce prevestește modificări ale planului Comisiei, statele membre formând în esență trei tabere.
Primul grup include țări cu o dependență mică sau deloc de gazul rusesc, cum ar fi Danemarca, de unde provine comisarul pentru energie Dan Jorgensen, și țările baltice, care abordează problema în termeni pur politici și ca o chestiune de supraviețuire.
Al doilea grup include țările blocului care consideră planul absolut negativ și sunt, în esență, aliați ai Rusiei în cadrul UE, și anume Ungaria și Slovacia.
La mijloc, adică în a treia tabără, se află Grecia și țările care, deși privesc planul Comisiei în mod pozitiv, insistă că modul în care este realizat acesta contează, deoarece se tem de efectele secundare, în primul rând de o creștere a prețurilor.
Este cea mai mare preocupare a guvernului grec, așa cum a precizat dl Papastavrou în iunie, la Summitul Tranziției Energetice (Kathimerini – FT), informațiile afirmând că i-a reiterat aceste poziții specifice dlui Jorgensen.
Domnul Jorgensen a vorbit ieri pe larg despre problema eliminării definitive a fluxurilor de gaze rusești către Europa.
„Prin urmare, transmitem un mesaj clar Rusiei: acest lucru nu poate continua. Nu vom mai permite Rusiei să șantajeze statele noastre membre. Nu vom permite ca energia să fie instrumentalizată în detrimentul nostru. Nu vom contribui – nici măcar indirect – la finanțarea fondului de război al Rusiei”, a spus el, amintind că astăzi importurile de cărbune din Moscova sunt de 0% (în scădere de la 51% în 2022), petrolul de 3% (în scădere de la 27%) și gazele naturale de 13% (în scădere de la 45%).
În același timp, însă, planul Bruxelles-ului de a reduce rapid dependența de gazul rusesc a stârnit controverse, în special într-o scrisoare adresată de prim-ministrul slovac Robert Fico Ursulei Von der Leyen în urmă cu câteva zile. Pe un ton destul de agresiv, acesta subliniază că țara sa „nu va susține niciodată” planul de eliminare treptată a gazului natural rusesc și că această opinie este împărtășită de un număr mare de partide de opoziție.
Într-o postare de marți pe Facebook, el a descris planul UE de a pune capăt fluxurilor de gaze rusești drept „stupid”, numind propunerea Comisiei de a suspenda temporar interdicția pentru cele mai dependente țări „insuficientă” și adăugând că cea mai bună soluție ar fi să se permită Slovaciei să își îndeplinească contractul cu Gazprom până la expirarea acestuia în 2034.
Deși Slovacia nu poate respinge legislația propusă pentru a opri fluxurile de gaze către Rusia până la sfârșitul anului 2027, Fico a semnalat că țara va continua să blocheze o nouă rundă de sancțiuni împotriva Moscovei până când preocupările legate de aprovizionarea cu gaze vor fi abordate de Comisia Europeană.
Slovacia găsește sprijin din partea celuilalt aliat al Moscovei în UE, Ungaria. Repetându-și îngrijorările Slovaciei, ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a declarat că sancțiunile propuse împotriva Moscovei ar dăuna intereselor Budapestei, deoarece țara depinde și de aprovizionarea cu gaze rusești.
