Alegerea modelelor utilizate în cadrul cercetărilor joacă un rol crucial în aprofundarea înţelegerii bolilor renale şi în dezvoltarea de noi terapii. Spre exemplu, animalele au contribuit la numeroase descoperiri, însă nu reflectă întotdeauna cu exactitate sănătatea şi bolile umane.
În ultimii ani, organoidele s-au dovedit un instrument promiţător pentru studierea bolilor renale. În pofida numelui lor, organoidele, cultivate în laborator din celule stem, nu sunt organe miniaturale, ci au aspectul unor bile goale, tridimensionale, din celule, ce imită îndeaproape modul în care celulele se comportă în organism.
Organoidele renale dezvoltate de echipa israeliană au ajuns la maturitate şi au rămas stabile timp de 34 de săptămâni, marcând cea mai longevivă cultură de organoide renale de până acum. Organoidele anterioare s-au degradat în doar patru săptămâni, a precizat marţi Centrul Medical Sheba, potrivit Agerpres.
Pe parcursul perioadei de studiu, organoidele au progresat trecând prin etapele de apariţie a tuburilor biologice, formând structuri renale vitale, inclusiv filtre de sânge şi canale urinare, ceea ce a permis cercetătorilor să studieze dezvoltarea normală şi anormală a rinichilor şi să testeze efectele mutaţiilor genetice şi a toxicităţii medicamentelor asupra rinichilor fetali.
Oamenii de ştiinţă au obţinut astfel informaţii despre modul în care se dezvoltă rinichii, dar şi despre modul în care apar bolile.
Noul sistem de organoide a atins, de asemenea, un nivel de puritate fără precedent. În modelele anterioare, organoidele renale conţineau adesea tipuri de celule nedorite, deoarece erau cultivate din celule stem pluripotente, care se pot diferenţia în orice tip de celulă din organism. În noul studiu, organoidele sunt formate exclusiv din celule stem din ţesut renal, ceea ce permite experimente mai precise de tip cauză-efect.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista ştiinţifică EMBO Journal.
Cercetătorii au afirmat că noile organoide oferă “o sursă practic inepuizabilă de celule renale diferite şi o mai bună înţelegere a diverselor roluri pe care le deţin în dezvoltarea şi funcţionarea rinichilor”.
Oamenii de ştiinţă au remarcat că acest lucru deschide, totodată, calea către medicina regenerativă – ţesutul renal cultivat în laborator ar putea fi transplantat în viitor în organismul uman.
