„În România, felul în care sunt trataţi marii arşi este o formă de crimă împotriva umanităţii, iar soarta lor se poate asemăna cu un genocid medical”, scrie, pe Facebook, Alexandra Furnea, la 10 ani de la tragedia din clubul Colectiv. Jurnalist, activist, redactor de carte, Alexandra avertizează că oamenii vor muri în continuare dacă nu vor înceta “minciunile compensatorii”, “certurile politice stupide”.
“Nu suntem în stare, la 10 ani de la Colectiv, să oferim îngrijire decentă şi omenoasă şi mascăm neputinţa, mizeria şi amatorismul cu autosuficienţă, proceduri improprii, gaslighting, manipulare, corupţie (iarăşi vorbim despre dezinfectanţi diluaţi!) şi teroare psihologică. Nu e destul că arsura este printre cele mai dureroase traume fizice, dar supliciului corporal i se mai adaugă şi cel psihologic, motivat când de orgolii stupide, când de ignoranţă crasă, când pur şi simplu de dezumanizare. În acest moment, tratamentul arşilor în România se desfăşoară prin încălcarea drepturilor omului şi până când nu vom vedea consecinţe exemplare, până când nu vom înceta cu certurile politice stupide, cu aberaţiile extremiste şi cu minciunile compensatorii, aceşti oameni vor muri în continuare pe capete, evitabil. Acum 10 ani am fost eu”, scria pe reţeaua de socializare Alexandra Furnea.
“Din cauza spitalelor imunde, a actului medical atroce şi a minciunilor ucigaşe care au ascuns nosocomialele care ne devorau rănile au murit atunci în spitale mai mulţi oameni decât cei care au decedat pe loc ca urmare a flăcărilor. Absolut toţi cei care s-au prăpădit în spitalele nevindecării ar fi trăit astăzi dacă sistemul îşi recunoştea neputinţa. Dar n-a făcut-o. Aşa că ei au pierit. Unii nu aveau nici 10% suprafaţă corporală arsă. Zece ani mai târziu, sistemul şi oamenii lui rămân incapabili să-şi recunoască neputinţa. Nu doar că n-o admit, dar continuă să mintă că pot mai mult, că nu e vina lor, că peste tot e la fel şi aşa mai departe. Iar pacienţii continuă să moară (…) Situaţia arşilor în România nu este doar tragică. Este la nivel de crimă împotriva umanităţii şi de genocid medical”, afirmă Alexandra, referindu-se şi la cazul Laviniei Vlad, femeia în vârstă de 37 de ani care, după 53 de zile petrecute în „centrul de arşi” de la Floreasca, unde a fost infectată cu Candida auris, o ciupercă multirezistentă care poate fi letală pentru până la 70% dintre pacienţii infectaţi cu ea, a fost transferată în Belgia.
În volumul „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars”, apărut la editura Humanitas, ALexandra Furnea a inclus toate suferinţele şi calvarul din spitalele româneşti, şi speră în fiecare an ca ceea ce a scris în carte să nu mai fie valabil în anul următor, dar “din păcate este”, afirma ea într-o postare de acum patru ani.
