Conf. Univ. Dr. Elena Copaciu, medic de terapie intensivă cu mai bine de 30 de ani de experienţă în sistemul medical românesc, a explicat pentru News.ro cum vede sistemul medical la zece ani de la tragedia din clubul Colectiv. Medicul a spus că avem acte normative, reguli, dar că facem puţin spre deloc atunci când vine vorba de aplicarea acestora. În cazul marilor arşi există bariere care blochează viteza cu care se întâmplă lucrurile, mai spune medicul. S-au făcut însă în sistem şi progrese importante, precum programul Acţiuni Prioritare Arsuri care finanţează acest tip de îngrijiri prin Ministerul Sănătăţii, dar şi programe de formare a cadrelor medicale în domeniul arsurilor, în centre din străinătate. Legat de legislaţie, spune medicul, partea cea mai discutabilă este legată de Ordinul care reglementează îngrijirile medicale pentru pacienţii cu arsuri, modificat în 2024 printr-o coborâre a standardelor, creându-se astfel premisele pentru a autoriza nişte structuri existente ca centre de mari arşi dar care nu corespund nevoilor pacientului mare ars. Dacă România s-ar confrunta din nou cu o situaţie asemănătoare celei de la Colectiv, diferit faţă de tragedia de acum zece ani este „înţelegerea faptului că marele ars trebuie să ajungă cât de repede, 24-48-72 de ore într-un centru adecvat nevoilor sale de îngrijire, deci într-un centru de mari arşi conform”, a precizat medicul.
Redăm integral interviul acordat News.ro de Conf. Univ. Dr. Elena Copaciu:
Cum vedeţi sistemul medical astăzi, la zece ani de la Colectiv?
Aş zice că ştim mai multe despre ce avem de făcut pentru a aduce sistemul medical, şi nu doar în domeniul marilor arşi, la standarde europene, dar din păcate facem prea puţin. Există o inerţie în societate pe care nu o înţeleg. Bun, facem acte normative, facem reguli, ştim ce avem de făcut, însă facem foarte puţin spre deloc. Unde se blochează lucrurile? Ce să spun, de sus în jos, există la fiecare nivel care e implicat în astfel de îngrijiri, să iau exmplul marilor arşi, există bariere care până la urmă blochează progresul şi viteza cu care se întâmplă lucrurile.
Ce am făcut din punctul de vedere al legislaţiei legate de gestionarea marilor arşi?
Aş spune că există progrese în anumite domenii. De pildă, finanţarea serviciilor medicale, suplimentar faţă de bugetul Casei de asigurări de sănătate, printr-un program al Ministerului Sănătăţii, de tip acţiuni prioritare, se numeşte Acţiuni Prioritare Arsuri care finanţează exact aceste tipuri de îngrijiri medicale, şi acesta este un progres.
Iarăşi un progres a fost programul de formare a cadrelor medicale în domeniul arsurilor, făcut prin deplasări periodice ale unor echipe în Franţa, Belgia, de exemplu, care s-au întors şi în momentul acesta avem la Bucureşti, Timişoara şi Iaşi echipe care au parcurs aceste etape de formare şi aceasta reprezintă un plus, un progres pentru îngrijirea marilor arşi.
Partea cea mai discutabilă este Ordinul care reglementează îngrijirile medicale pentru pacienţii cu arsuri, Ordin care a fost redactat şi pus în transparenţă decizională în decembrie, 2016, de echipa ministrului la vremea aceea, Vlad Voiculescu, care a fost publicat în 2017, ca Ordinul 476 de către ministrul de la acea vreme, Florin Bodog, şi care a schimbat doar termenul de conformare pentru structurile existente ca să se adapteze celor care erau prevăzute în Ordin de la trei la cinci ani. Numai că au trecut 10 ani şi încă nu avem structuri care să se fi conformat acelui Ordin.
Şi cineva a gândit atunci că trebuie modificat acest Ordin, şi, lucru care se întâmpă des la nivel de decidenţi în România, şi nu e bine că se întâmplă aşa ceva, s-a modificat dar cu ceea ce se cheamă un down grade, adică adică a fost modificat în jos ca standarde, s-au mai relaxat standardele şi atunci s-au creat premisele pentru a autoriza nişte structuri existente ca centre de mari arşi dar care nu corespund nevoilor pacientului mare ars.
Pentru că un act normativ care reglementează actul medical trebuie să pornească de la nevoile acestor pacienţi. Că s-a făcut rabat de la aceste standarde s-a văzut din păcate şi exemplul este cel al pacientei Lavinia de la unitatea de arşi grav de la Floreasca şi este clar că nu aşa trebuie să decurgă lucrurile.
Ordinul a fost modificat în 2024 iar în acest moment Ministrul Sănătăţii a cerut unei comisii să modifice modificarea, ca să spun aşa şi să-l aducă la standarde internaţionale adică să fie conform cu standardele internaţionale ale momentului ceea ce e un lucru bun.
Ce nu ştim este dacă această modificare se reflectă şi în construcţa celor trei centre pentru mari arşi, care sunt în acest moment, cel puţin cel de la Timişoara şi de la Spitalul Grigore Alexandrescu, în stadiu avansat de construcţie dar nu ştim după care din normative s-au făcut spaţiile pentru mari arşi, pentru zona de critici.
Deci cam pe aici suntem cu legislaţia, un pas înainte, doi înapoi, mai vedem ce se mai poate face, ceea ce nu e normal.
Ce ar face România, astăzi, la încă un Colectiv?
Într-un fel am avut o imagine asupra sistemului de intervenţie în mari arşi cu explozia de la Crevedia şi iarăşi cu cazul pacientului ars de la explozia din Rahova, practic ce e diferit în momentul acesta este înţelegerea faptului că marele ars trebuie să ajungă cât de repede, 24-48-72 de ore într-un centru adecvat nevoilor sale de îngrijire, deci într-un centru de mari arşi conform. Şi asta înseamnă activarea rapidă a mecanismului de protecţie civilă al Uniunii Europene şi transfer cât de rapid într-un astfel de centru pentru că trebuie să înţelegem că acolo unde bariera cutanată este distrusă, până când se acoperă într-un fel, cu grefe, cu piele artificială defectul cutanat acel pacient este la mare risc de infecţie.
De ce este atât de importantă gestionarea cât mai bună a infecţiilor nosocomiale, atunci când vine vorba de marii arşi?
Este decisivă gestionarea infecţiilor asociate actului medical, este decisivă pentru prognosticul acestor pacienţi. Şi vă spuneam că, având această barieră cutanată distrusă pe o suprafaţă mare, că asta înseamnă mari arşi, acest tegument, pielea, reprezintă o barieră extrem de importantă de protecţie între mediul intern şi mediul extern al organismului. Distrugerea acestei bariere creează premizele ca aceşti pacienţi să facă foarte repede infecţii cu punct de plecare în zona arsă. Noi avem în tegument glande sebacee, sudoripare, foliculi ai firului de păr care conţin microbiomul cu care pielea se apără de agresiunile unor germeni mai rezistenţi.
Există riscul să se infecteze din start plaga cu germeni care se găsesc deja în piele, cu atât mai mult măsurile de asepsie trebuie să fie draconice, respectarea regulilor acestora trebuie să fie draconică, maximum de îngrijiri şi maximum de grijă pentru a evita suprainfecţiile. În momentul în care se face rabat de la aceste reguli care sunt prevăzute în ordine de ministru, în acte normative, se creează potenţial risc pentru pacienţi, riscul devine din potenţial real şi sunt foarte greu de controlat astfel de infecţii pentru că şi apărarea imună a pacientului mare ars este extrem de afectată. Deci apar riscuri mari ca aceşti pacienţi să evolueze negativ, defavorabil, către deces şi multe intră în categoria deceselor evitabile.
Este bine că aceste centre sunt în stadii avansate de construcţie, ce avem de făcut este să respectăm nevoile marelui ars, pornind de la infrastructuri conforme. În momentul de faţă, o spun cu toată responsabilitatea, nu avem în ţară infrastructuri conforme cu nevoile marelui ars.
