Din aproape toate punctele de vedere, 2025 a fost un an dificil pentru oricine este preocupat de libertatea presei. Este probabil să fie cel mai mortal an din istorie pentru jurnalişti şi lucrătorii din mass-media. Numărul agresiunilor asupra reporterilor din SUA este aproape egal cu cel din ultimii trei ani la un loc. Preşedintele Statelor Unite îi mustră pe mulţi dintre cei care îi pun întrebări, numind o femeie „porcuşor”. Nu a existat o perioadă mai sumbră pentru jurnalişti, scrie Associated Press.
Tim Richardson, fost reporter la Washington Post şi director de programe pentru jurnalism şi dezinformare la PEN America: „Putem afirma cu certitudine că aceste atacuri asupra presei din ultimul an au fost probabil cele mai agresive pe care le-am văzut în epoca modernă”.
Urmărirea uciderilor şi agresiunilor împotriva jurnaliştilor
La nivel mondial, cele 126 de persoane din mass-media ucise în 2025 până la începutul lunii decembrie au egalat numărul deceselor din întreg anul 2024, potrivit Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor, iar anul trecut a fost unul record. Bombardamentul Israelului asupra Gazei a cauzat 85 dintre aceste decese, 82 dintre victime fiind palestinieni.
„Este extrem de îngrijorător”, a declarat Jodie Ginsberg, directorul executiv al Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor. „Din păcate, nu este vorba doar de numărul mare de jurnalişti şi lucrători din mass-media ucişi, ci şi de eşecul de a obţine dreptate sau de a trage la răspundere vinovaţii pentru aceste crime.
„Din experienţa noastră de zeci de ani în acest domeniu, ştim că impunitatea generează impunitate”, a spus ea. „Aşadar, eşecul de a combate uciderile jurnaliştilor creează un mediu în care aceste crime continuă”.
Comitetul estimează că există cel puţin 323 de jurnalişti închişi în întreaga lume.
Niciunul dintre cei ucişi în acest an nu era din Statele Unite. Dar munca pe teritoriul american a rămas în continuare periculoasă. Anul acesta au fost raportate 170 de agresiuni asupra jurnaliştilor în Statele Unite, dintre care 160 au fost comise de către forţele de ordine, potrivit U.S. Press Freedom Tracker. Multe dintre aceste rapoarte au provenit din reportaje despre eforturile de aplicare a legilor privind imigraţia.
Este imposibil să trecem cu vederea influenţa preşedintelui Donald Trump, care deseori clocoteşte de furie împotriva presei, dar în acelaşi timp interacţionează cu jurnaliştii mai mult decât orice alt preşedinte din istorie, răspunzând frecvent la apelurile lor telefonice.
„Trump a atacat întotdeauna presa”, a spus Richardson. „Dar în timpul celui de-al doilea mandat, el a transformat acest lucru într-o acţiune guvernamentală de restricţionare, pedepsire şi intimidare a jurnaliştilor”.
Associated Press a învăţat asta repede, când Trump a limitat accesul agenţiei de ştiri la acoperirea mediatică a activităţii sale, după ce aceasta a refuzat să-i urmeze indicaţiile de a redenumi Golful Mexic. Agenţia a iniţiat o luptă în instanţă care rămâne nerezolvată. Trump a obţinut, de asemenea, acorduri de la ABC şi CBS News în procesele intentate pentru articolele care nu i-au plăcut şi a dat în judecată The New York Times şi Wall Street Journal.
Supărat de mult timp din cauza unei percepţii de părtinire împotriva conservatorilor în emisiunile de ştiri ale PBS şi NPR, Trump şi aliaţii săi din Congres au reuşit să reducă finanţarea pentru radiodifuziunea publică în ansamblu. Preşedintele a luat, de asemenea, măsuri pentru a închide organizaţiile administrate de guvern care difuzează ştiri în toate părţile lumii.
„Statele Unite sunt un investitor major în dezvoltarea mass-media, în mijloacele de informare independente din ţările care au puţine sau deloc mass-media independente, sau ca sursă de informaţii pentru oamenii din ţările în care nu există mass-media liberă”, a spus Ginsberg. „Desfiinţarea Radio Free Europe, Radio Free Asia şi Voice of America este o altă lovitură pentru libertatea presei la nivel global”.
Alţii din administraţia sa îi urmează exemplul lui Trump, cum ar fi atunci când biroul său de presă a ales ziua de după Ziua Recunoştinţei pentru a lansa un portal web destinat plângerilor împotriva mass-media sau jurnaliştilor pe care îi consideră nedrepţi.
„Face parte din strategia generală pe care o observăm la anumite guverne, în special la cel al Statelor Unite, de a-i descrie pe toţi jurnaliştii care nu repetă pur şi simplu naraţiunea prezentată de guvern ca fiind ştiri false, dubioase, nesigure şi criminale”, a spus Ginsberg.
Secretarul apărării al lui Trump, Pete Hegseth, i-a descris pe jurnalişti ca fiind figuri întunecate care se furişează pe holurile Pentagonului pentru a descoperi secrete clasificate, ca motiv pentru introducerea unor reguli restrictive privind acoperirea mediatică.
Acest lucru a dus la cel mai notabil exemplu de ripostă din partea jurnaliştilor: majoritatea agenţiilor de ştiri mainstream au renunţat la acreditările lor pentru a lucra în Pentagon, în loc să accepte aceste reguli, şi continuă să publice ştiri în timp ce lucrează în afara sediului. New York Times a intentat un proces pentru a anula aceste reguli. Ziarul se apără public şi atunci când este atacat de preşedinte, cum ar fi atunci când acesta s-a plâns de modul în care i-a fost prezentată starea de sănătate.
În ciuda eforturilor mai organizate împotriva presei, publicul nu a acordat prea multă atenţie acestui lucru. Pew Research Center a declarat că 36% dintre americani au raportat la începutul acestui an că au auzit despre relaţia administraţiei Trump cu presa, comparativ cu 72% care au spus acelaşi lucru în acelaşi moment al primului său mandat.
Sondajele arată în mod constant că jurnaliştii nu au fost niciodată populari şi că este probabil să stârnească puţină simpatie atunci când munca lor devine mai dificilă.
„De fapt, publicul este cel care are de suferit cel mai mult, deoarece depinde de aceste reportaje independente pentru a înţelege şi a analiza deciziile luate de cea mai puternică instituţie din lume”, a spus Richardson.
Câteva motive de optimism
Industria mass-media în ansamblu se află de mai bine de două decenii într-o perioadă de reduceri, cauzată în mare parte de prăbuşirea pieţei publicitare, iar în fiecare an apar tot mai multe rapoarte despre jurnalişti concediaţi ca urmare a acestei situaţii. Una dintre cele mai îngrijorătoare statistici ale anului a fost prezentată într-un raport al organizaţiilor Muck Rack şi Rebuild Local News: în 2002, în Statele Unite existau 40 de jurnalişti la fiecare 100.000 de locuitori, iar în acest an numărul lor a scăzut la puţin peste opt.
Întrebaţi dacă pot găsi motive de optimism, atât Ginsberg, cât şi Richardson au indicat apariţia unor organizaţii locale independente de ştiri, semne de creştere într-un peisaj arid, precum Baltimore Banner, Charlottesville Tomorrow în Virginia şi Outlier Media în Michigan.
Oricât de mult ar fi ridiculizaţi în America lui Trump, influentul CEO al Axios, Jim VandeHei, a remarcat recent într-un articol că reporterii din mass-media mainstream încă muncesc din greu şi sunt capabili să stabilească agenda naţională prin reportajele lor.
Aşa cum a declarat pentru AP: „Sperăm că, în timp, oamenii îşi vor reveni în fire şi vor spune: «Hei, mass-media, ca orice altceva, este imperfectă, dar, omule, e frumos să ai o presă liberă»”.
