Primarul comunei Izvoarele, George Ghiorghe, a amintit că cele trei zile de sărbătoare au început luni, după slujba religioasă, la finalul căreia au avut loc tradiţionalul botez al cailor şi un concurs de călărie, cu premii în bani, seara având loc „Dragumanu”, udarea mirilor, în timpul căruia bărbatul căsătorit în anul anterior este udat la fântână şi purtat pe braţe spre casă, unde soţia îl aşteaptă cu masa şi îi dăruieşte un prosop.
Marţi a fost udatul nurorilor căsătorite cu un an înainte. Potrivit obiceiului, miresele trebuie să se ascundă de naşe, care au obligaţia să le ude cu apă sfinţită, la final tot satul ieşind în centru pentru o horă.
„Ieri (marţi – n.r.), a fost lume multă în centrul satului, pentru că a fost şi zi liberă. Azi, de Ziua babei, avem o petrecere, care va începe în jurul orei 15,00. Sunt trei zile de sărbătoare-tezaur pentru comunitatea noastră”, a precizat, pentru AGERPRES, George Ghiorghe.
Potrivit Muzeului de Etnografie şi artă populară, de Ziua babei, femeile le cinstesc pe bătrânele, babele, care le-au ajutat să nască.
„Fiecare mamă aducea colac, ştergar, vin şi busuioc. Astăzi, când cadrele medicale au preluat rolul bătrânei pricepute, acest obicei este practicat în continuare pentru cinstirea celor mai vârstnice femei din sat. Sărbătoarea a fost consemnată şi la români până la începutul secolului al XX-lea. La bulgari se numeşte ‘Babinden’ şi se marca pe 8 ianuarie, la ruşii lipoveni se numeşte ‘Babii kaşki’ şi se marca de Anul Nou pe stil vechi sau de Masleniţa, iar la ucraineni se practica în Ajun de Anul Nou pe stil vechi, pe 13 ianuarie”, se arată într-un material semnat de şefa Muzeului de Etnografie, Iuliana Titov.
Datele furnizate de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” arată că satul Izvoarele a fost menţionat într-un document turcesc din anul 1543 sub numele de Ali-Beg. Comunitatea a fost întemeiată se pare numai de familii de greci originari din jurul Salonicului, de-a lungul timpului aceasta având denumiri diferite, iar cea de Izvoarele fiind stabilită în anul 1965.
Memoria colectivităţii păstrează legenda întemeierii acestei localităţi ca fiind un popas de 40 de zile determinat de naşterea unui copil. Iarna grea din acea vreme a făcut ca popasul să se prelungească, iar familiile să rămână pentru totdeauna aici.
