Caino lungul decadelor, lupii de pe Insula Royale sufereau de probleme genetice cauzate de consangvinizare și de o diversitate genetică redusă, agravându-se și mai mult după apariția parvovirusului canin în anii 1980.
Acest virus a redus dramatic numărul lupilor de la 50 la numai 12 indivizi, iar efectele bolii au persistat, împiedicând refacerea deplină a populației.
În studii recente publicate, cercetătorii au subliniat rolul crucial al lupului canadian, denumit M93, care a îmbunătățit diversitatea genetică și a contribuit la revigorarea ecosistemului.
M93, nefiind înrudit cu lupii locali, a devenit o figură centrală în una dintre haitele insulei, generând 34 de urmași și ameliorând sănătatea genetică generală a speciei.
Această influență a dus la o creștere a numărului de lupi capabili să vâneze elani, ceea ce a permis o recuperare semnificativă a vegetației locale, afectată anterior de suprapășunatul masiv.
Efectele benefice ale prezenței lui M93 asupra ecosistemului insulei au fost notabile timp de aproximativ un deceniu, însă problemele geneticii au revenit după dispariția sa, din cauza contribuției sale genetice semnificative la populația locală.
În 2015, situația a devenit critică, rămânând doar doi lupi pe insulă, un tată și fiica sa, care erau și frați vitregi. Pentru a aborda această problemă, în 2018, s-a inițiat un program de restabilire a populației prin introducerea unor noi exemplare de lupi.
În prezent, insula găzduiește aproximativ 30 de lupi și 1.000 de elani, încercându-se menținerea echilibrului ecologic. Studiile continuă să evidențieze importanța diversității genetice în conservarea speciei și impactul său asupra ecosistemelor întregi.
