Paltonul împrumutat de la mama ei şi coafura improvizată au făcut-o să pară mai bătrână în faţa lui Joseph Mengele, „Îngerul morţii” de la Auschwitz, care alegea cine era apt pentru munca în lagăr şi cine urma să fie ucis, îşi aminteşte Darvas, acum în vârstă de 92 de ani.
„În timpul selecţiei, Mengele a fost indus în eroare de părul meu tuns scurt şi de haină, deşi aveam doar 12 ani”, a spus ea.
Împreună cu mama ei, au fost trimise în lagărul de la Plaszow pentru a lucra într-o carieră, cu un târnăcop la fel de greu ca ea, şi apoi au fost mutate într-un alt lagăr de concentrare, Mauthausen. Când au ajuns în lagărul de exterminare Bergen-Belsen, fata nu mai putea să meargă, ci doar să se târască, din cauza tifosului şi a holerei luate din apa murdară.
În zilele de dinainte ca acel lagăr să fie eliberat de trupele britanice, pe 15 aprilie 1945, nu a mai fost deloc apă, fapt descris de Darvas drept „iadul iadurilor”.
„Au venit britanicii (…), au folosit difuzoare din maşini şi au spus: sunteţi liberi acum, vă vom scoate din acest iad”, a povestit ea. „Erau grămezi de cadavre în jur”.
Peste 1,1 milioane de oameni, majoritatea evrei, au murit la Auschwitz, lagărul morţii înfiinţat de Germania nazistă în Polonia ocupată pentru a duce la îndeplinire „Soluţia finală” a lui Hitler de a-i extermina pe evreii europeni.
O jumătate de milion de evrei maghiari au fost ucişi acolo şi în alte lagăre de exterminare naziste în 1944, inclusiv toată familia extinsă a lui Darvas.
„Aveam o familie chiar numeroasă, eram 72 rude apropiate, veri, mătuşi”, a mai spus Agnes Darvas, răsfoind fotografii din copilăria sa fericită şi, spune ea, răsfăţată în vila familiei.
Lumea încă nu a învăţat lecţiile ororilor suferite de atâţia oameni, conchide ea.
„Oamenii cred că, dacă le comemorează, aceste lucruri nu se vor mai întâmpla. Ei bine, se întâmplă în fiecare zi, poate nu cu evreii, ci cu alte etnii… nu a fost niciodată atât de multă cruzime în lume”.
