În 1986, Nicolae Ceaușescu a inițiat un proiect colosal în bazinul minier Krivoi Rog, Ucraina, semnând un acord interguvernamental cu Uniunea Sovietică. România, alături de alte state din blocul socialist, s-a angajat să contribuie la construirea unui combinat industrial și a unei noi localități pentru muncitorii implicați în exploatarea resurselor.
Cu o investiție de peste un miliard de dolari, România a finanțat construcția de locuințe, școli, grădinițe, magazine și alte infrastructuri necesare unui oraș modern, menit să găzduiască aproximativ 20.000 de oameni, potrivit Playtech.
În ciuda ambițiilor, proiectul Dolînska a devenit rapid o povară economică. Problemele financiare ale României și schimbările geopolitice din regiune au afectat grav viabilitatea acestuia. După prăbușirea regimului comunist, România a reușit să finalizeze doar 80% din angajamentele sale financiare, iar lucrările au fost stopate definitiv în 1997.
În ciuda faptului că Ministerul Economiei și Finanțelor al României investise deja peste 1,4 milioane de dolari, inclusiv dobânzile creditelor contractate pentru proiect, orașul nu a fost niciodată finalizat.
În timp ce blocurile, drumurile și infrastructura ridicate de România au rămas neutilizate, Dolînska s-a transformat treptat într-un oraș-fantomă. Clădirile s-au degradat rapid, iar echipamentele industriale au fost furate sau distruse de vandalism.
Până în prezent, România continuă să plătească aproximativ 1,8 milioane de dolari anual pentru paza combinatului, în încercarea de a preveni furturile de cabluri și metale valoroase.
În 2005, Mittal Steel a propus o investiție de 300 de milioane de dolari pentru a finaliza combinatul, însă autoritățile ucrainene au refuzat oferta. În 2010, orașul a fost transferat în sectorul privat, dar nu a reușit să atragă investitori.
Dolînska rămâne un exemplu clar al ambițiilor comuniste necalculate și al lipsei de strategie economică pe termen lung. Deși proiectul ar fi putut deveni un simbol al cooperării internaționale și al dezvoltării industriale, schimbările politice și managementul defectuos l-au transformat într-o gaură neagră a economiei românești.
Astăzi, orașul abandonat din Ucraina este un avertisment despre pericolele investițiilor fără sustenabilitate și despre riscurile politizării economiei. Rămâne de văzut dacă România va reuși vreodată să valorifice această moștenire sau dacă Dolînska va rămâne doar o amintire a unor vremuri în care planurile grandioase se prăbușeau sub greutatea realității.
