Un păianjen „zombie” infectat cu Gibellula attenboroughii, o ciupercă care își poate schimba comportamentul și este predispusă să se mute în locuri care pot încuraja răspândirea sporilor.
O descoperire științifică impresionantă a fost făcută în timpul filmărilor unui serial de televiziune BBC, Winterwatch, filmat în rezervația de zone umede Castle Espie, un castel irlandez distrus de pe malul lacului Strangford: într-un depozit de muniție abandonat, membrii echipei au observat că un păianjen infectat cu o ciupercă, care părea să se comporte anormal, era atașat de tavan.
Această ciupercă, albă și pufoasă, era atașată de corpul animalului și, potrivit echipei de biologi care a analizat-o ulterior, aparținea unei specii nemaivăzute până atunci, capabilă să controleze mintea animalului și să-l facă să se miște ca un „zombie”. Studiul care descrie noua specie de ciupercă, denumită inițial Gibellula bangbangus după bang bang al prafului de pușcă, dar redenumită Gibellula attenboroughii ca un omagiu adus lui Sir David Attenborough, un pionier al programelor de istorie naturală ale BBC, a fost publicat luni (24 ianuarie) în revista Fungal Systematics and Evolution.
Păianjeni „zombie” infectați cu o ciupercă nemaivăzută până acum
Descoperireapăianjenului „zombi” infectat cu o ciupercă nemaiîntâlnită până acum în natură a atras atenția comunității științifice și, în special, a lui Tim Fogg, coautor al studiului și specialist în speologie, care a găsit alte mostre ale ciupercii atât într-un sistem de peșteri din Irlanda de Nord, cât și în Republica Irlanda, precum și pe un alt păianjen din altă specie.
La fel ca primul exemplar, cunoscut sub numele de păianjenul de peșteră în formă de sferă (Metellina merianae), o specie care, după cum sugerează și numele său, trăiește de obicei în peșteri, dar poate fi găsit și în locuri întunecate și umede, cum ar fi pivnițe și magazii vechi, păianjenul găsit de speologul Fogg (Meta menardi) era, de asemenea, neobișnuit de atașat de peretele peșterii, în loc să se ascundă în mod normal într-o vizuină sau pânză.
„Păianjenii infectați își abandonaseră vizuinile sau pânzele și migraseră pentru a muri în situații expuse”, explică membrii CAB International care au condus studiul, considerând că ciuperca a modificat comportamentul păianjenilor, împingându-i afară din vizuini și expunându-i la curenții de aer care ar fi putut dispersa sporii G. attenboroughii.
În practică, ciuperca ar prelua controlul asupra mișcărilor gazdei sale, probabil folosind semnale chimice, forțând animalele să rămână într-o poziție în care sporii ar putea fi distribuiți mai eficient. „În esență, păianjenii infectați prezintă un comportament similar cu cel al furnicilor zombie-ant infectate cu ciuperci din genul Ophiocordyceps”, au adăugat cercetătorii. Aceste ciuperci parazitoide, identificate în pădurea tropicală atlantică din Brazilia, produc metaboliți care modifică comportamentul furnicilor, cum ar fi dopamina, determinând insectele să părăsească colonia și să înceapă să se cațere pe copaci sau plante, pentru a-și răspândi sporii.
Sporii lui G. attenboroughii, mai exact, pătrund în păianjen și îi infectează hemocelele, cavitatea care conține echivalentul sângelui la nevertebrate și, după ce păianjenul își părăsește vizuina, ciuperca produce substanțe care îi ucid gazda și bacteriile, astfel încât cadavrul este conservat.
„Ciuperca absoarbe toți nutrienții păianjenului și, atunci când condițiile sunt favorabile, cum ar fi umiditatea ridicată din peșteră, G. attenboroughii crește structuri lungi pe păianjen pentru a-și dispersa sporii”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Harry Evans, cercetător emerit care studiază ciupercile la CAB International. Rolul său în dinamica populațiilor de păianjeni necesită studii suplimentare, la fel ca și metaboliții pe care îi produce și care permit acestei specii de ciuperci să exploateze o nișă ecologică atât de specifică”.
