În clasamentul global, primele locuri sunt ocupate de Japonia, Coreea de Sud și Elveția, însă România a reușit să avanseze semnificativ în ultimele decenii. Dacă acum 20 de ani se afla pe locul 40, iar în urmă cu un deceniu pe locul 29, economia țării a urcat nouă poziții față de 2014, consolidându-și statutul de actor economic competitiv, scrie Ziarul Financiar.
Potrivit specialiștilor Harvard, această evoluție se datorează diversificării semnificative a exporturilor. „România e o economie mai complexă decât te-ai aştepta ţinând cont de nivelul ei de dezvoltare (PIB per capita)“, se arată în raport.
Acest indicator al complexității economice nu se bazează doar pe dimensiunea PIB-ului, ci analizează și gama de produse și servicii pe care o țară le produce și exportă. România a trecut de la un model bazat pe manufactură și producție lohn la exporturi cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi autovehicule, electronice, electrocasnice și produse IT.
Raportul subliniază că ritmul de creștere al exporturilor românești a depășit creșterea generală a economiei, ceea ce face ca acestea să devină un pilon tot mai important pentru stabilitatea și dezvoltarea economică. România exportă astăzi o gamă diversificată de bunuri, de la autovehicule și componente auto, până la echipamente electronice și produse agricole.
Această diversificare economică reprezintă un avantaj strategic, după cum a remarcat recent și Charlotte Ruhe, managing director al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Potrivit acesteia, firmele din România și Polonia au ajuns la un nivel de sofisticare care le permite să concureze pe piețele internaționale. De asemenea, România este mai puțin dependentă de industria auto față de Ungaria sau Slovacia, reducându-și astfel vulnerabilitatea în fața șocurilor economice din acest sector.
Deși evoluția României în clasamentul Harvard este impresionantă, perspectivele economice nu sunt lipsite de provocări. Economiștii universității americane atrag atenția asupra unor riscuri viitoare, inclusiv volatilitatea piețelor internaționale și necesitatea investițiilor continue în infrastructură și inovație.
În anii ’90, România era un mare exportator de textile și încălțăminte produse în regim lohn, însă în ultimele decenii a trecut printr-o transformare profundă. Sectorul auto a devenit dominant, iar recent, industria electronică și IT-ul au început să câștige tot mai mult teren. Următorii pași pentru consolidarea complexității economiei românești ar trebui să includă investiții în educație, digitalizare și tehnologii verzi, pentru a rămâne competitivă în peisajul global.
În concluzie, deși România a devenit una dintre cele mai sofisticate economii ale lumii, menținerea acestei poziții va depinde de politici economice inteligente și de capacitatea țării de a inova și adapta la noile realități economice globale.
