Această combinație, combinată cu paradoxul că prețurile futures sunt fixate peste 55 de euro până în septembrie, face ca reaprovizionarea stocurilor să fie extrem de dificilă și foarte costisitoare.
Temperaturile din nord-vestul Europei sunt de așteptat să scadă, accelerând epuizarea rezervelor. În prezent, capacitatea europeană de stocare a gazelor este în jur de 49,8%, în scădere față de 69% în urmă cu un an, după o iarnă neașteptat de rece. În ceea ce privește oferta, exporturile de gaze naturale ale Norvegiei au crescut după finalizarea lucrărilor de întreținere a zăcământului Njord, în timp ce transporturile de GNL rămân stabile. Între timp, comercianții monitorizează îndeaproape tensiunile comerciale, deoarece China a impus un tarif de 15% la gazele naturale din SUA, ca răspuns la tarifele lui Trump la mărfurile chinezești.
Beijingul a anunțat tarife de 15% la importurile de cărbune și gaze naturale lichefiate din Statele Unite, piața chineză reprezentând 12% și, respectiv, 5% din totalul exporturilor americane.
Analiştii estimează că reacţia iniţială de la Bruxelles a fost pozitivă: cumpărătorii europeni de gaz s-au bucurat când Beijingul a anunţat tarife pentru mărfurile de GNL din SUA, ceea ce a făcut mult mai complicat pentru cumpărătorii chinezi cu contracte forward să importe GNL din SUA.
Cu toate acestea, impactul mai multor încărcături GNL disponibile din China se va face simțit doar în timp, deoarece apetitul nesățios al Europei pentru gaz lichefiat – care a importat 11,9 milioane de tone în ianuarie, cel mai mare din aprilie 2023 – continuă să împingă prețurile mai sus.
Au fost cel puțin șase mărfuri de GNL din SUA revândute de chinezi către Europa și redirecționate în timp ce se aflau deja în drum spre Asia, atrase de prețul premium de 2-3 dolari pe mmBtu al Europei față de Asia.
Luna trecută, contractele de gaze naturale din martie au înregistrat fluctuații puternice pe fondul multor vânturi în contra care au zguduit piața. Această volatilitate crescută reflectă cât de nesiguri sunt comercianții cu privire la direcția prețurilor spre lunile de primăvară.
Calculele Bloomberg bazate pe volatilitatea pe 60 de zile arată că contractul din martie a crescut vertiginos la cel mai mare nivel de până acum. De fapt, Elizabeth Elkin, de la Bloomberg, subliniază în analiza sa că comercianții „încearcă să înțeleagă direcția gazelor naturale, pe măsură ce exporturile de GNL, cererea tot mai mare de energie electrică pe gaz pentru a alimenta centrele de date și amenințarea cu tarifele apar ca catalizatori fundamentali pe o piață determinată de obicei de fluctuațiile meteorologice”.
De fapt, Elkin subliniază că „prognozele s-au schimbat mult în ultimele săptămâni, ceea ce face dificilă estimarea cât de mare va fi cererea de încălzire a locuințelor și a întreprinderilor”.
Dacă tendința actuală va continua, gazele stocate vor continua să scadă în februarie și martie, ajungând în jur de 30%-35% din capacitate până la sfârșitul acestei ierni, la începutul lunii aprilie, față de 55%-60% în cele două perioade precedente.
Cu cât rezervele sunt mai mici până la sfârșitul iernii, cu atât Europa va trebui să cumpere mai multe gaze naturale pentru a le completa. Conform regulilor Uniunii Europene, stocurile trebuie restabilite la 90% din capacitate până la 1 noiembrie. Acest lucru este puțin probabil dacă forțele pieței acționează singure. De obicei, prețurile gazelor naturale sunt mai mici vara, când cererea este scăzută. În acest caz, comercianții au un stimulent economic de a pompa gaze naturale în depozit vara pentru a-l elibera iarna. Problema este că curba s-a inversat.
Pentru că piața știe că Europa va trebui să cumpere mult gaz din aprilie până în octombrie, prețurile sunt mai mari – mult mai mari – pentru vara viitoare decât pentru sezonul de iarnă 2025-2026. Anul trecut la această oră, diferența dintre vară și iarnă era de -2 euro pe megawat-oră, oferind stimulente pentru stocare – anul acesta, este de +5 euro pe megawat-oră, prevenind orice astfel de gând. Nu există niciun stimulent economic pentru orice entitate comercială să adauge gaze naturale la instalațiile sale de stocare.
Pentru a atinge ținta de 90%, Europa ar trebui să cumpere 725-750 terawați-oră de gaz natural pentru a reumple stocarea, a treia cea mai mare cantitate din ultimul deceniu, mai ales dacă o comparăm cu realimentările neobișnuit de scăzute de aproximativ 450 terawați-oră din verile anilor 2023 și 2024.
Fără finanțare publică pentru compensarea industriei pentru răspândirea negativă, obiectivele de stocare, care sunt arbitrare și au fost introduse numai după invadarea Ucrainei de către Rusia pentru a se asigura că regiunea are suficient gaz pentru iarnă, nu vor fi îndeplinite. Deci, oficialii se confruntă cu trei opțiuni: să folosească banii contribuabililor pentru a subvenționa achizițiile de gaze, să reducă obiectivele de stocare sau să folosească o combinație a ambelor. Discuția este încă într-un stadiu incipient.
Reducerea țintelor ar fi un pariu pe un echilibru mai slab între cererea și oferta de gaze naturale iarna viitoare, ceea ce va duce la prețuri mai mici. Dar acesta este un pariu cu risc ridicat.
Potrivit unei analize Bloomberg, pentru ca acest lucru să fie realizat, trei lucruri trebuie să meargă bine. În primul rând, ar trebui implementat un val planificat de terminale de export de gaze naturale lichefiate (GNL). În al doilea rând, cererea asiatică de GNL ar trebui să rămână redusă în această vară. În al treilea rând, Europa ar trebui să evite o iarnă rece anul viitor. Există o a patra incertitudine care poate favoriza reducerea obiectivelor de stocare: președintele american Donald Trump vrea să pună capăt războiului dintre Ucraina și Rusia, care ar permite Europei să cumpere din nou gaz rusesc. Dacă se întâmplă acest lucru, prețurile la gaze vor scădea cu siguranță.
