Păsările-paradis au un plumaj care strălucește în anumite zone atunci când sunt văzute sub lumină albastră și ultravioletă (UV), apărând în nuanțe de verde strălucitor sau galben-verde, conform unui studiu publicat pe 12 februarie în revista Royal Society Open Science.
Organismele vii pot produce lumină în două moduri: bioluminescență și biofluorescență. Bioluminescența, cum este cazul licuricilor, presupune o reacție chimică ce implică moleculele luciferină și luciferază. În schimb, creaturile biofluorescente generează strălucirea prin structuri care absorb lumina cu lungimi de undă de mare energie, precum UV, violet sau albastru, și o emit ulterior sub o lungime de undă cu energie mai mică.
Cercetătorii au identificat biofluorescența la 37 dintre cele 45 de specii cunoscute de păsări ale paradisului, care trăiesc în pădurile tropicale îndepărtate și în habitatele forestiere din Papua Noua Guinee, estul Indoneziei și părți din Australia. Sub lumină albastră și UV, penajul alb și galben strălucitor al păsărilor emite culori ce pot fi folosite pentru disputele teritoriale sau pentru atragerea partenerilor, potrivit studiului.
Păsările sunt renumite pentru capacitatea lor de a percepe culori, multe dintre ele, cum ar fi porumbeii, curcanii, rațele și gâștele, având abilitatea de a vedea în spectrul UV. Se știe mai puțin despre vederea păsărilor de paradis, însă cercetătorii au aflat că anumite specii apropiate, precum ciorile, corbii, fantails și magpie, sunt sensibile la lungimile de undă ale luminii violete. Pentru aceste păsări, semnalele fluorescente ar apărea ca un far în întuneric, spun autorii studiului.
„Studiul este bine realizat, atât în ceea ce privește analiza diversității păsărilor de paradis, cât și a rudelor lor apropiate”, a spus Dr. Jennifer Lamb, profesor asociat de biologie la St. Cloud State University din Minnesota. Lamb, care cercetează biofluorescența la amfibieni și reptile, nu a fost implicată în acest studiu.
„Ceea ce este cu adevărat fascinant la biofluorescență este că, deși reprezintă un semnal vizual sau poate fi folosit ca semnal vizual, a fost studiat relativ puțin în multe grupuri diferite”, a spus Lamb. „Astfel, am ignorat această posibilă formă de semnalizare și comunicare vizuală, în principal pentru că nu este ceva ce percepem cu ochii noștri.”
Deși păsările de paradis sunt faimoase pentru culorile lor impresionante, aspectul biofluorescent al comunicării lor vizuale nu a fost descris până acum și ridică întrebări noi cu privire la modul în care păsările utilizează indicii vizuale, a declarat Dr. Rene Martin, autorul principal al studiului.
„Aceasta este doar o piesă în plus la puzzle”, a spus ea pentru CNN. „Și dacă se poate găsi într-un grup atât de bine studiat, atunci astfel de lucruri pot fi descoperite oriunde.”
Cu mai mult de un deceniu în urmă, Dr. John Sparks, autorul principal al studiului și curator al departamentului de ihtiologie de la Muzeul American de Istorie Naturală (AMNH) din New York, a identificat biofluorescența în numeroase specii de pești. Această descoperire l-a făcut să se întrebe cât de răspândită este această caracteristică în rândul altor animale, a explicat Martin, biolog al peștilor și profesor asistent la Universitatea din Nebraska-Lincoln.
O inspecție preliminară a colecției de ornitologie a muzeului cu o lumină albastră i-a confirmat bănuielile, descoperind semne fluorescente la păsările de paradis, a spus Martin. Totuși, investigația a avansat abia după ce Martin s-a alăturat muzeului în 2023 ca cercetător postdoctoral.
Împreună cu Sparks și coautorul studiului, Emily Carr, doctorandă la Richard Gilder Graduate School din cadrul muzeului, Martin a revizitat specimenele de păsări de paradis din colecțiile AMNH.
„Am folosit lanterne albastre puternice și lanterne UV pentru a examina colecția”, a spus ea. În timp ce cerceta, a purtat ochelari speciali care blocau lumina albastră și permiteau doar iluminarea produsă de păsările-paradis fluorescente să fie vizibilă.
În funcție de specie, fluorescența a fost observată în diferite părți ale corpului, cum ar fi abdomenul, pieptul, capul și gâtul păsărilor. Unele specii aveau pene lungi și luminoase, ciocuri strălucitoare sau pete sclipitoare în interiorul gurii.
„Adesea, zonele fluorescente erau conturate de pene foarte închise la culoare, ceea ce crea un contrast puternic cu fluorescența”, a spus Martin. „Multe dintre aceste păsări-paradis au evoluat și un tip de pană ultra-neagră, care absoarbe foarte mult din acea lumină – ceea ce este interesant, deoarece grupurile de păsări-paradis care nu sunt biofluorescente nu au acea pană ultra-neagră.”
Biofluorescența este probabil mult mai răspândită decât se credea inițial. În ultimii ani, cercetătorii au descoperit acest fenomen la pești, salamandre, țestoase marine, precum și la diverse specii de mamifere și marsupiale.
