Hiperthymesia, cunoscută și sub numele de memorie autobiografică extrem de precisă (HSAM), este un sindrom psihologic extrem de rar, care permite persoanelor afectate să-și amintească detalii autobiografice cu o acuratețe extraordinară. Deși această capacitate poate părea un dar, ea vine și cu dificultăți semnificative.
Primul caz documentat de hiperthymesie datează din 1965, însă sindromul a fost recunoscut oficial abia în anii 2000. Persoanele care îl au pot reține fără efort detalii pe care majoritatea oamenilor le uită rapid. În 2010, CBS News a adus în atenția publicului acest fenomen, subliniind atât avantajele, cât și dezavantajele sale.
Deși o memorie excepțională poate părea o superputere, studiile arată că indivizii cu hiperthymesie se confruntă adesea cu dificultăți emoționale, deoarece reexperimentează constant momente din trecut, inclusiv cele dureroase. Cercetătorii del UC Irvine Centre for Neurobiology of Learning and Memory investighează în prezent dacă structura creierului acestor persoane diferă semnificativ de cea a oamenilor obișnuiți și cum poate fi folosită această abilitate în domenii precum știința sau educația.
Hiperthymesia, o formă extremă de memorie autobiografică, este adesea asociată cu memoria eidetică, considerată mai performantă decât cea fotografică. Persoanele care dețin această abilitate pot reține imagini și detalii cu o precizie uluitoare, chiar și după doar câteva secunde de expunere.
Cercetătorii sugerează că regiunile cerebrale caudat și putamen, componente ale nucleului lenticular, joacă un rol esențial în acest proces. Studiile aflate în desfășurare explorează posibilitatea de a dezvolta tehnici pentru îmbunătățirea memoriei la nivel general, pornind de la mecanismele unice ale hiperthymesiei.
Această capacitate excepțională nu este lipsită de provocări. Indivizii cu hiperthymesie retrăiesc amintirile cu o intensitate emoțională deosebită, neavând un „filtru al uitării” care să atenueze experiențele trecute. Această particularitate oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care memoria umană selectează și prioritizează informațiile, deschizând noi orizonturi în înțelegerea funcționării creierului.
