• Firma de export a Gazprom, orientată spre Europa, are în vedere vânzarea de birouri luxoase, spun sursele
• La doar câțiva angajați, reducerile de locuri de muncă au fost aprobate și la sediu, spun sursele
• Cumpărătorii europeni pun la îndoială revenirea la gazul rusesc în cazul păcii în Ucraina
• Este puțin probabil ca exporturile de gaze ale Rusiei către China să înlocuiască pierderile pieței europene
În urmă cu 11 ani, atunci când directorul general al gigantului gazelor de stat rus Gazprom, Alexei Miller, a deschis o clădire somptuoasă în stil palazzo italian în centrul Sankt Petersburgului pentru a găzdui divizia de export a companiei în urmă cu 11 ani, el a urat un viitor finanțat din vânzări europene.
„Acest lucru este simbolic”, a spus el, referindu-se la noile birouri moderne din cel mai european oraș al Rusiei. „Europa va avea nevoie din ce în ce mai mult de gaz rusesc”.
În schimb, birourile opulente au ajuns să simbolizeze declinul rapid al Gazprom, târât în jos de pierderea aproape totală a piețelor europene după ce războiul din Ucraina a rupt legăturile Rusiei cu Occidentul.
Cu pierderi de mai multe miliarde de dolari și luptă pentru economii, compania se gândește acum să scoată la vânzare palazzo împreună cu alte proprietăți de lux pe care le deține, potrivit unui director al Gazprom și al unei alte surse care cunoaște discuțiile interne la Gazprom.
Gazprom este, fără îndoială, afacerea rusă cel mai grav afectată de sancțiunile internaționale impuse după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în urmă cu trei ani. Deși economia Rusiei a fost rezistentă, au apărut semne tot mai mari de tensiune în mai multe industrii. Reuters a raportat anterior că președintele Vladimir Putin este îngrijorat de faptul că cheltuielile militare grele denaturează economia în general.
Numărul de angajați de la Gazprom Export, cândva cea mai prosperă unitate a companiei, care supraveghea vânzările de gaze sovietice și rusești către Europa
timp de peste o jumătate de secol, s-a redus la doar câteva zeci de angajați, au declarat aceleași două surse pentru Reuters.
Este o scădere față de 600 de angajați în urmă cu cinci ani, la vârful exporturilor rusești către Europa. Posibila vânzare a clădirii și tăierile la unitate nu au fost raportate anterior.
Departamentul mass-media al Gazprom și ministerul rus al energiei nu au răspuns solicitărilor detaliate de comentarii cu privire la concluziile poveștii.
Fără vânzări europene, lucrătorii rămași se concentrează în principal pe litigii cu foștii cumpărători din UE, au declarat sursele pentru Reuters. Gazprom Export este „doar o coajă”, a spus una dintre surse.
Alexei Grivach, de la grupul de reflecție pro-Kremlin, Fondul Național de Securitate Energetică, a declarat că în viitorul apropiat, Gazprom se concentrează mai puțin încântătoare pe acela de a aduce gaz în mai multe case rusești.
„Gazprom a primit sarcina socială de gazeificare și asigurarea aprovizionării cu gaz a economiei și a populației la prețuri reglementate scăzute”, a spus el.
Reuters a vorbit cu trei directori și cu o jumătate de duzină de foști și actuali angajați pentru această poveste despre schimbarea profundă a ceea ce a fost cea mai valoroasă companie din Rusia. Toți au cerut anonimatul, invocând teama de repercusiuni profesionale.
Problemele Gazprom se extind cu mult dincolo de unitatea de export, relevă discuţiile cu angajaţii. Două dintre surse au declarat pentru Reuters că Miller a aprobat acum planurile de a reduce 1.500 de locuri de muncă la sediul companiei-mamă din Rusia și la cel mai înalt zgârie-nori din Europa, Centrul Lakhta, proiectat de britanici, tot din Sankt Petersburg.
Concediările de la sediul Gazprom nu au fost încă anunțate, dar angajații au fost rugați să pregătească prezentări individuale despre motivul pentru care ar trebui să-și păstreze locurile de muncă, potrivit uneia dintre surse, care a spus că angajaților li s-a spus să scrie o descriere a funcțiilor lor în caz de suprapuneri.
Sursa a spus că procesul era de așteptat să fie finalizat în câteva săptămâni.
Reducerile însumează aproximativ 40% din personalul de la sediul Gazprom, dar o mică parte din jumătate de milion de forță de muncă puternică, răspândită în toată Rusia.
Conducerea a apreciat greșit cât de hotărâte vor fi capitalele europene, potrivit unuia dintre directori, care a spus că în interiorul companiei se gândește că Europa va reveni rapid la „cerșit” pentru reluarea furnizării de gaze rusești.
În ciuda durerii economice a costurilor mai mari ale energiei, UE nu a anulat sancțiunile. „Ne-am dovedit a greși”, a spus executivul.
Exportatorii de gaze din SUA au trecut rapid pentru a înlocui gazul rusesc în Europa. SUA au devenit cel mai mare exportator de GNL pe continent, livrările triplatindu-se din 2021. Europa cumpără în continuare gazul natural lichefiat (GNL) din Rusia, dar în principal de la rivalii Gazprom, Novatek Uzina Yamal GNL.
Uniunea Europeană își propune să pună capăt utilizării combustibililor fosili din Rusia până în 2027, iar consumul total de gaze a scăzut parțial din cauza trecerii la surse regenerabile de energie.
Anul trecut, Gazprom a înregistrat o pierdere netă de 7 miliarde de dolari pentru 2023, prima ei din 1999, anul în care Putin a venit la putere. A înregistrat o altă pierdere în primele 9 luni ale anului 2024, ultima perioadă pentru care sunt disponibile cifre.
Prețul acțiunilor Gazprom a scăzut la mijlocul lunii decembrie la cel mai scăzut nivel din ianuarie 2009, atingând 106,1 ruble, o scădere cu mai mult de o treime de la începutul anului 2024.
La câteva luni după ce a anunțat pierderea anuală, Gazprom a declarat anul trecut că vinde un portofoliu de proprietăți de ultimă generație care includ hoteluri de lux binecunoscute din Moscova și din Valea Florilor din Armenia.
Gazprom are o lungă istorie de investiții în proprietăți de lux, pe care le folosește pentru a recompensa angajații cu vacanțe și pentru a găzdui conferințe și evenimente precum Jocurile Olimpice din 2014.
Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă a ajutat prețul acțiunilor Gazprom să revină la aproximativ 180 de ruble, în speranța că un acord de pace rapid ucrainean va duce la restabilirea exporturilor către Europa, a spus Alpha Bank într-o notă luna trecută.
Cu toate acestea, există puține semne că continentul se va grăbi să se lege din nou de gazul rusesc, în ciuda unui raport al Financial Times conform căruia un aliat de
lungă durată al lui Putin face lobby asupra Statelor Unite pentru a le permite investitorilor să repornească conducta Nord Stream 2 de 11 miliarde de dolari care transporta gaze din Rusia prin Germania. Germania spune că va rămâne cu politica sa de independență față de energia rusă.
Chiar dacă nevoia a existat, Nord Stream este scos din funcțiune și parțial deteriorat.
Cederic Cremers, vicepreședinte executiv pentru gaze integrate la Shell, a declarat la sfârșitul lunii februarie, la conferința Săptămânii Internaționale a Energiei de la Londra, ca răspuns la întrebarea dacă gazul rusesc ar putea reveni în Europa: „Asta depinde de multe lucruri”. El a citat mai multe cazuri de arbitraj cu Gazprom și a întrebat „clienții și Europa vor mai dori aceeași dependență de gazul rusesc?”
Cota Gazprom pe piețele UE a scăzut la 7% de la peste 35% înainte de sancțiunile UE, arată datele Comisiei Europene.
Capitalizarea sa de piață de miercuri se ridică la aproximativ 46 de miliarde de dolari, în scădere față de maximul istoric de 330,9 miliarde de dolari din 2007, conform calculelor Bursei de Valori din Moscova, Gazprom și Reuters.
Pe măsură ce compania se adaptează la noul său rol de furnizor intern de gaze, ambițiile înalte ale CEO-ului Miller au fost spulberate. În 2007, Miller a spus că compania va avea în cele din urmă o capitalizare de piață de 1 trilion de dolari.
La vremea respectivă, acest lucru părea posibil. Rusia deține o cincime din resursele de gaze ale planetei, ceea ce face Gazprom cea mai mare companie de gaze naturale din lume după rezerve.
La apogeul său, Gazprom – formată în Uniunea Sovietică din Ministerul Industriei Gazelor – a generat venituri care au reprezentat peste 5% din produsul intern brut anual al Rusiei de 2 trilioane de dolari.
Compania este condusă de Miller, un prieten apropiat al lui Putin, de când președintele rus a fost primar al Sankt Petersburgului în anii 1990, în ultimii 24 de ani. Miller se află pe lista de sancțiuni din SUA din 2018, interzicând cetățenilor și entităților americane orice relații cu el.
Gazprom controlează orașe întregi din Siberia și Arctica, cum ar fi Nadym, unde zeci de mii de angajați și familiile lor depind de ea ca unic angajator. Yury
Shafranik, ministrul rus al combustibilului și energiei din 1993 până în 1996, a declarat pentru Reuters în 2023 că Gazprom a fost un „stat în cadrul unui stat”.
Sursele cu care a vorbit Reuters nu au descris planuri de reducere a locurilor de muncă sau de închidere a activelor de producție în astfel de orașe ale companiei.
Promisiunea pe termen lung a lui Putin de a înlocui piețele Europei cu exporturi către China arată în cel mai bun caz optimist. Chiar și cele mai ambițioase proiecte care sunt luate în considerare în prezent să conducă gazul spre est nu ar reprezenta jumătate din exporturile anuale de vârf de 180 de miliarde de metri cubi.
O mare parte din gazul Rusiei a trecut prin conducte către Europa. Când Germania și alte țări europene au încetat să-l cumpere, surplusul nu mai era unde să meargă.
În schimb, exportatorii de petrol ai Rusiei au reușit să redirecționeze navele către rafinăriile din țările asiatice care nu au impus sancțiuni.
Deși producția de gaze și-a revenit ușor anul trecut, de la un nivel record în 2023, datorită creșterii cererii interne și a exporturilor către China, există o capacitate redusă de conducte pentru a extinde acest comerț.
Deocamdată există o singură rută pentru ca Rusia să furnizeze gaze prin conducte către China – conducta Power of Siberia, care transportă 38 de miliarde de metri cubi pe an.
O a doua conductă mai mică, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, este în construcție, care va conecta insula Sakhalin din Pacific până în 2027.
Rusia și China au purtat discuții de peste un deceniu cu privire la construirea unei a treia conducte, Power of Siberia 2, care să transporte 50 de miliarde de metri cubi și să îndeplinească peste o zecime din consumul de gaz al Chinei. Acest plan ar dura ani să se dezvolte pe deplin, iar discuțiile au stagnat din cauza diferențelor de preț, potrivit rapoartelor presei.
În mai, viceprim-ministrul rus Alexander Novak a declarat că Rusia și China se așteaptă să semneze un contract „în viitorul apropiat” privind gazoductul Power of Siberia 2.
Putin și președintele Chinei Xi Jinping au discutat despre puterea Siberia-2 în ianuarie, a informat agenția de presă Interfax, dar nu s-a ajuns la niciun acord.
China National Petroleum Corporation, care are de-a face cu Gazprom, a refuzat să comenteze discuțiile. Guvernul Rusiei nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
Chiar dacă conducta Power of Siberia 2 ar fi finalizată rapid, volumele și condițiile de preț vor fi probabil mult mai mici decât exporturile anterioare către Europa, analiștii de la Centrul pentru Politica Energetică Globală de la Universitatea Columbia.
„Până în 2030, veniturile din exporturile de gaze rusești ar putea scădea cu 55–80% față de 2022, un an de venituri record pentru industria rusă de gaze, la 165 de miliarde de dolari”, au spus ei într-o notă de cercetare anul trecut.
