Unii s-au amuzat la vederea imaginilor în care oamenii plângeau după eliminarea lui Călin Georgescu din competiție. Dar nu e nimic comic în toate acestea. Imaginile trebuie să ne dea de gândit. De exemplu, la modul în care o hologramă umflată de boți și algoritmi, un discurs straniu dar gol de conținut, pot genera o adevărată isterie colectivă.
Și mai este ceva: fenomenul Călin Georgescu a strâns laolaltă nemulțumiri, a hrănit speranțe și a născut sentimentul apartenenței la o cauză. Parcă vrăjiți de acest personaj, adepții acestei mișcări nu au înțeles sau nu au vrut să vadă mâna lungă a Rusiei. Narațiunile rusești au fost rostogolite cu aplomb de televiziunile favorabile, de bloggeri, lideri de opinie, creatori online.
Dar dincolo de aceasta, adeziunea oamenilor la fenomenul Georgescu a fost sinceră și, într-o foarte mare măsură, nemulțumirile care i-au dus în această direcție sunt legitime.
Corupția din instituțiile statului, izolarea politicienilor de popor, lipsa de transparență, abuzurile de la vârful politicii și din microcosmosul administrației, de exemplu. Sau discrepanțele uriașe de dezvoltare dintre regiuni, dintre urbanul mare și urbanul mic și mediul rural, ba chiar dintre diverse cartiere ale marilor orașe. Privilegiile nemăsurate ale politicienilor, magistraților, ale oamenilor din instituțiile de forță.
Toate aceste nemulțumiri trebuie luate în serios. Le resimțim cu toții, vorbim despre ele dar iată că niște conaționali au ajuns să vadă rezolvarea lor pe calea radicală.
Întrebarea este esențială. După eliminarea lui Călin Georgescu există pericolul ca unii dintre adepții săi să se radicalizeze, să considere că rezolvarea problemelor lor nu mai este posibilă pe căi democratice și că este cazul să treacă la acțiuni de forță. Astfel de mișcări au mai existat în istorie, chiar în România. Pericolul nu trebuie subestimat.
În războiul său hibrid, Kremlinul nu s-ar sfii să încurajeze astfel de grupuri sau așa-numiți lupi singuratici. Fosta URSS a susținut astfel de mișcări pe cuprinsul Europei, în timpul războiului rece. Iar Federația Rusă a continuat practicile, dacă ne gândim la actele de sabotaj care se înregistrează tot mai des în Uniunea Europeană.
Alți adepți ai lui Călin Georgescu, în mod sigur, cu mult mai numeroși, vor rămâne în așteptarea unui alt mesia – și să nu ne facem iluzii, șarlatani se vor găsi. La fel și sponsori generoși.
De aceea este foarte important ca un număr cât mai mare de aderenți, oameni reali cu nemulțumirile lor legitime, să fie recâștigați de partea democrației.
Nu va fi simplu să le explici că planul propus de extrema dreaptă, cu naționalizări de întreprinderi și cu alungarea multinaționalelor înseamnă colaps economic și financiar, în urma căruia vor suferi exact cei mai vulnerabili. Sau că democrația, chiar imperfectă, este mai bună ca orice dictatură și că apartenența la Uniunea Europeană este soluția, nu problema. Și că nu putem aștepta nimic bun de la Rusia.
Nu e simplu, dar pentru asta există liderii politici și pentru asta există campanii electorale.
