Fuziunea nucleară, considerată ”Sfântul Graal” al energiei curate, produce de patru milioane de ori mai multă energie decât arderea cărbunelui, fără emisii de gaze cu efect de seră şi fără deşeuri radioactive pe termen lung.
Însă, tehnologia rămâne dificil de stăpânit. În 2022, SUA a reuşit prima reacţie de fuziune cu energie net pozitivă la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore, atrăgând investiţii private masive.
Cu toate acestea, China domină la capitolul finanţare publică, investind 1,5 miliarde de dolari anual, faţă de doar 800 de milioane de dolari în SUA.
Beijingul a accelerat proiecte precum tokamak-ul EAST şi centrul de fuziune CRAFT, care ar putea deveni operaţional în 2027. Imagini prin satelit indică şi construcţia unui reactor de tip laser-fuziune de două ori mai mare decât echivalentul american NIF.
Reactorul tokamak este un reactor de formă toroidală în interiorul căruia, sub influenţa unor câmpuri electromagnetice cu frecvenţă mare, plasma de deuteriu şi tritiu suferă efectul de stricţiune se supraîncălzeşte şi produce reacţii de fuziune ce se autoîntreţin.
În timp ce SUA are cele mai multe startupuri private în sectorul fuziunii nucleare, China câştigă teren în cercetare şi dezvoltare, având de zece ori mai mulţi doctoranzi în domeniu şi cele mai multe brevete la nivel mondial. Mai mult, companiile chineze sunt acuzate că replică tehnologii dezvoltate de startup-uri americane.
Pe fondul creşterii cererii energetice pentru centrele de date AI, experţii avertizează că pierderea supremaţiei în fuziunea nucleară ar putea avea consecinţe strategice majore pentru SUA.
