Sărbătorile zilei din 18 Martie – Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
Ortodoxe
Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
Greco-catolice
Sf. aep. Ciril al Ierusalimului
Romano-catolice
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv.
S-a născut în Ierusalim, din părinţi drept-credincioşi şi a crescut în dreapta credinţă.
Sfântul Chiril a intrat de tânăr în cinul monahal, în vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337). A urmat în scaunul episcopal după Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350).
În această calitate s-a arătat un puternic apărător al dreptei credinţe în faţa marilor tulburări provocate de ereziile preotului Arie, ale lui Macedonie şi ale lui Manent.
Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, între care se afla şi arhiepiscopul Cezareei Palestinei, Acachie, care a fost declarat eretic arian de un sinod care s-a ţinut la Sardica.
„Deci preasfinţitul Chiril, văzând că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic şi de sinodul local al Sfinţilor Părinţi din Sardica, mai înainte biruit, şi nu după canoanele bisericeşti, ci după împărăteasca stăpânire ţinea rânduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia, ci încă şi mustra răutatea lui, de vreme ce mai mult ca muncitorii, decât ca păstorii, îşi ţinea scaunul”. (Vieţile Sfinţilor)
Acachie, având susţinerea împăratului, fiul lui Constantin cel Mare, Constanţiu (337-361), „s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfântului Chiril. Întâi, pentru că eresul era mustrat de sfântul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit şi micşorat de necredincioşii împăraţi şi scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpânirea mitropolitului Cezareei Palestinei”. (Vieţile Sfinţilor)
Patriarhul Chiril a fost exilat la dorinţa acestui Acachie, care „câştigând putere de la cei de acelaşi eres, a scos ereticul pe cel dreptcredincios, cel fără de canoane, pe Sfântul Chiril, arhiereul cel cu canoane, de pe scaunul lui şi cu sila l-a izgonit din hotarele Ierusalimului”. (Vieţile Sfinţilor)
Decizia a fost luată de împăratul Constanţiu, sub un oarecare pretext.
În vremea în care Sfântul Chiril a fost arhiepiscop s-a arătat în Ierusalim un semn minunat pe cer. Într-o dimineaţă, semnul Crucii a strălucit cu putere deasupra Golgotei mult mai mult decât soarele şi s-a tot întins, ajungând până la muntele Eleonului.
După ce a venit la conducerea imperiului împăratul Iulian Apostatul (361-363), Sfântul Chiril a revenit pe scaunul din Ierusalim. A fost însă din nou exilat de împăratul Valens (care avea afinităţi ariene).
Sfântul Chiril a participat la cel de-al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol (381), unde a condamnat împreună cu ceilalţi sinodali erezia lui Macedonie. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credinţă (Crezul).
A fost izgonit din scaunul episcopal pentru dreapta credinţă de trei ori. S-a întors la Ierusalim în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395) şi a rămas până la sfârşitul vieţii, bine păstorind Biserica lui Hristos. (sursa: Vieţile Sfinţilor – paginiortodoxe.tripod.com)
