Hotărârea fost dată într-un context excepțional: anularea procesului electoral prezidențial de către Curtea Constituțională, fără sesizarea unui competitor electoral, fără proceduri contradictorii și fără garantarea dreptului de apărare, ceea ce, în opinia reclamantei și în aprecierea instanței, a generat o gravă criză constituțională și o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale.
Curtea de Apel a subliniat că, potrivit Constituției României și Legii nr. 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale, această instituție emite decizii, hotărâri și avize, în funcție de atribuțiile exercitate. Doar deciziile CCR, și doar în cazurile expres prevăzute – controlul constituționalității legilor, tratatelor, regulamentelor sau excepțiilor de neconstituționalitate – au caracter general obligatoriu și putere numai pentru viitor.
În schimb, hotărârile Curții, cum este și cea din 6 decembrie 2024, nu beneficiază de prezumția de generalitate și imuabilitate absolută. În cazul de față, CCR a acționat în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție („veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”), atribuție care nu presupune emiterea unei decizii jurisdicționale în sensul clasic.
Astfel, instanța a constatat că Hotărârea nr. 32 este un act administrativ normativ: a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în executarea unei legi – Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României – și a produs efecte juridice generale, asupra unui număr nedefinit de cetățeni români cu drept de vot.
În motivarea sa, Curtea de Apel a accentuat că hotărârea contestată nu poate fi calificată drept act jurisdicțional deoarece:
- Nu a fost precedată de o procedură contradictorie.
- Nu s-a asigurat dreptul la apărare persoanelor interesate (cetățeni, candidați).
- Nu au fost administrate probe sau susținute pledoarii.
- Nu s-a respectat transparența, caracteristică activității jurisdicționale.
De altfel, ședința Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 s-a desfășurat în secret, fără convocarea părților implicate, fără prezența Ministerului Public, încălcându-se astfel principiile fundamentale ale unui proces echitabil.
Prin urmare, Curtea de Apel a considerat că, neîndeplinind condițiile unui act jurisdicțional, hotărârea CCR trebuie încadrată ca act administrativ normativ, ceea ce atrage aplicarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanța a invocat în susținerea admisibilității acțiunii și art. 52 din Constituție, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ, să obțină recunoașterea dreptului său sau a interesului legitim și anularea actului. În plus, art. 126 alin. (6) consacră principiul controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităților publice.
Astfel, așa cum a reținut Curtea, orice act administrativ – inclusiv cel emis de Curtea Constituțională în exercitarea atribuțiilor sale nejurisdicționale – poate fi contestat în justiție, dacă afectează drepturi fundamentale și nu există o procedură specifică alternativă.
Un alt element reținut de instanță a fost caracterul erga omnes al efectelor Hotărârii nr. 32. Aceasta nu a vizat persoane determinate, ci a afectat, deopotrivă, toți cetățenii români cu drept de vot, candidații validați pentru turul al II-lea, precum și întreg procesul electoral.
În virtutea acestor efecte generale, Curtea a concluzionat că Hotărârea nr. 32 întrunește toate caracteristicile unui act administrativ normativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.
Instanța a constatat că Hotărârea nr. 32 nu intră în categoria actelor exceptate de la controlul judecătoresc, cum sunt cele privind relațiile cu Parlamentul sau actele de comandament militar. Nici Legea Curții Constituționale și nici altă lege organică nu prevăd o cale specifică de atac pentru un asemenea act, astfel că aplicarea dreptului comun, respectiv a contenciosului administrativ, este pe deplin justificată,
În plus, Curtea de Apel a evocat în sprijinul soluției sale și Raportul Comisiei de la Veneția, care prevede necesitatea existenței unor căi de atac efective împotriva deciziilor autorităților electorale, pentru limitarea puterii discreționare și protecția drepturilor fundamentale.
Potrivit hotărârii Curții de Apel Ploiești chiar și Curtea Constituțională, ca autoritate publică, atunci când emite acte administrative cu efecte generale, poate fi supusă controlului judecătoresc. Supremația Constituției și protecția drepturilor fundamentale prevalează în fața oricărei autorități, indiferent de rangul acesteia.
Argumentele asupra fondului acțiunii în anulare deduse judecății vizează în principal nelegalitatea Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024, pe motiv că aceasta a fost emisă cu exces de putere și cu încălcarea atribuțiilor constituționale și legale ale Curții. Reclamanta a susținut că CCR nu avea competența de a se sesiza din oficiu pentru a anula procesul electoral prezidențial și că hotărârea emisă s-a întemeiat pe o autosesizare arbitrară, în lipsa unei cereri scrise și motivate, formulată de un subiect de drept prevăzut de lege. A fost invocat caracterul netransparent al procedurii prin care s-a luat decizia de anulare, întrucât ședința CCR nu a fost publică, nu s-a asigurat contradictorialitatea și nu a fost respectat dreptul la apărare.
Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost acela că hotărârea CCR a fost emisă cu încălcarea termenului legal în care putea fi contestat turul I al alegerilor, acesta fiind deja validat printr-o hotărâre anterioară, nr. 31 din 2 decembrie 2024. Astfel, Curtea Constituțională nu mai putea reveni asupra validării, iar anularea întregului proces electoral, inclusiv a votului exprimat deja în turul II, aflat în desfășurare, a fost nejustificată.
De asemenea, s-a susținut că nu erau îndeplinite condițiile de fond pentru anularea alegerilor, prevăzute de art. 52 din Legea nr. 370/2004, în special inexistența unor dovezi concrete și convingătoare de fraudă electorală de natură să influențeze ordinea candidaților. Fraudele invocate generic în motivarea hotărârii CCR au fost considerate nedovedite și lipsite de relevanță juridică, unele fiind doar suspiciuni sau simple neconcordanțe în campania electorală.
În final, s-a arătat că Hotărârea nr. 32 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative care au produs efecte juridice și a principiului securității raporturilor juridice. Instanța a concluzionat că actul atacat este un act administrativ normativ și poate face obiectul controlului de legalitate în contencios administrativ. În baza acestor argumente, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii de anulare a hotărârii respective.
Motivare hotărâre Curtea de Apel Ploiești by florinpuscas
