Conclavul pentru desemnarea succesorului Papei Francisc, care a murit la 21 aprilie, începe pe 7 mai, după-amiază. Un conclav reprezintă, de secole, procesul prin care se alege un nou papă. Numele provine din italiană – „con clave” (cu cheie) – pentru a sublinia faptul că participanţii, cardinalii, sunt sechestraţi până când găsesc un nou lider, relatează The Associated Press.
Cardinalii nu au niciun contact cu lumea exterioară după ce maestrul ceremoniilor liturgice rosteşte cuvintele „Extra Omnes”, expresia latină pentru „toţi afară”, pentru a cere tuturor celor prezenţi, cu excepţia cardinalilor electori, să părăsească Capela Sixtină pentru a începe procesul de votare.
Între voturi, cardinalii vor fi cazaţi la hotelul Domus Santa Marta din Vatican şi, posibil, la o altă reşedinţă din apropiere a Vaticanului, deoarece există mai mulţi cardinali electori decât camere la hotelul Santa Marta.
Cum va funcţiona?
Ziua începe cu slujba celebrată dimineaţa de decanul Colegiului Cardinalilor, cardinalul Giovanni Battista Re.
După-amiază, cardinalii intră în Capela Sixtină şi îşi ocupă locurile. Un preot rosteşte o meditaţie, iar cardinalii depun jurământul. După „Extra Omnes”, începe conclavul.
Cu excepţia cazului în care există întrebări sau probleme nerezolvate, cardinalii votează o singură dată în după-amiaza zilei de 7 mai, căutând o majoritate de două treimi. Dacă nu găsesc un câştigător la primul tur de scrutin, se retrag pentru seară şi se întorc în Capela Sixtină în dimineaţa următoare.
Aceştia pot efectua până la două voturi în fiecare dimineaţă şi două în fiecare după-amiază, până când găsesc un câştigător.
Cine poate face parte din conclav?
Doar cardinalii cu vârsta sub 80 de ani sunt eligibili să voteze. Reglementările actuale limitează teoretic numărul de electori la 120, dar papii au depăşit adesea acest plafon, iar în prezent sunt 135 cei eligibili, dar doi vor lipsi.
Cardinalii care au peste 80 de ani nu pot vota, dar pot participa la reuniunile pre-conclav, cunoscute sub numele de congregaţii generale, în care sunt discutate problemele bisericii. În 2013, în cadrul acestor reuniuni, cardinalul de atunci Jorge Mario Bergoglio a vorbit despre necesitatea ca biserica să meargă la „periferiile existenţiale” pentru a-i găsi pe cei care suferă – un discurs neoficial care a contribuit la alegerea sa.
Există diferenţe majore între acest conclav şi cele anterioare?
Sfântul Ioan Paul al II-lea a rescris reglementările privind alegerile papale într-un document din 1996 care rămâne în mare parte în vigoare astăzi, deşi Papa Benedict al XVI-lea l-a modificat de două ori înainte de a demisiona.
Papa Francisc nu a introdus nicio modificare în ceea ce priveşte conclavul propriu-zis, deşi influenţa sa va fi cu siguranţă resimţită, având în vedere că a numit 108 dintre cei 135 de cardinali electori care au drept de vot.
Cea mai notabilă modificare adusă de Benedict al XVI-lea documentului original din 1996 a fost excluderea posibilităţii ca un papă să poată fi ales cu o majoritate simplă în cazul în care votul ajunge la blocaj. Benedict a decretat că o majoritate de două treimi este întotdeauna necesară, indiferent de cât timp durează. El a făcut acest lucru pentru a-i împiedica pe cardinali să reziste 12 zile, cât prevăzuse Ioan Paul al II-lea, şi apoi să impună un candidat cu o majoritate redusă.
În cazul în care conclavul durează atât de mult, primii doi clasaţi merg la un tur de scrutin, fiind necesară o majoritate de două treimi pentru a câştiga. Niciunul dintre primii doi candidaţi nu votează în runda a doua.
Cine este eligibil pentru a fi ales papă?
Orice bărbat catolic botezat este eligibil pentru a fi papă, dar din 1378, au fost aleşi doar cardinalii. Cardinalii cu vârsta de peste 80 de ani pot fi aleşi papă, chiar dacă nu pot fi prezenţi în sală pentru a vota.
De ce femeile nu fac parte din acest proces?
Papa Francisc şi papii dinaintea sa au menţinut interdicţia de hirotonire a femeilor ca preoţi, ceea ce le împiedică să fie papă. Conform doctrinei catolice, preoţia este rezervată bărbaţilor, deoarece Hristos a ales doar bărbaţi drept cei 12 apostoli ai săi. Învăţătura este considerată de inspiraţie divină şi infailibilă.
Deci, procesul de votare este secret?
Benedict a înăsprit jurământul de păstrare a secretului în cadrul conclavului, precizând că oricine dezvăluie ce s-a întâmplat în interior riscă excomunicarea automată.
În regulile lui Ioan Paul al II-lea, excomunicarea a fost întotdeauna o posibilitate, dar Benedict a revizuit jurământul pe care îl depun asistenţii liturgici şi secretarii pentru a-l face explicit, spunând că trebuie să respecte „secretul absolut şi perpetuu” şi să se abţină explicit de la utilizarea oricăror dispozitive de înregistrare audio sau video. Ei declară acum: „Fac acest jurământ pe deplin conştient că o încălcare a acestuia va atrage pedeapsa excomunicării automate rezervată Scaunului Apostolic. Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi aceste Sfinte Evanghelii, pe care le ating cu mâna mea”.
Cum anunţă conclavul că a ales un nou papă?
După ce buletinele de vot sunt perforate, acestea sunt arse într-o sobă cilindrică la sfârşitul sesiunii de vot. Fumul negru din coşul Capelei Sixtine înseamnă că nu s-a luat nicio decizie; fumul alb semnalează că electorii cardinali au ales un papă şi că acesta a acceptat.
Cartuşele chimice sunt adăugate pentru a se asigura că nu există nicio confuzie cu privire la culoare. Pentru a produce fum negru, un cartuş care conţine perclorat de potasiu, antracen – component al gudronului de cărbune – şi sulf este ars împreună cu buletinele de vot.
Pentru fumul alb, un cartuş de clorat de potasiu, lactoză şi răşină cloroformă este ars împreună cu buletinele de vot.
De asemenea, clopotele sunt trase pentru a semnala alegerea unui papă, pentru mai multă claritate.
Noul papă este prezentat apoi în balconul care dă spre Piaţa Sfântul Petru cu cuvintele: „Habemus Papam!” („Avem un papă!”) şi se anunţă numele său papal ales. Noul papă iese apoi la iveală şi dă prima sa binecuvântare.
