Medicul ATI Elena Copaciu a vorbit despre situaţia pacienţilor aflaţi în stadii terminale ale unor boli incurabile în România. Medicul e de părere că pentru aceşti pacienţi ”trebuie făcut totul”, de la înfiinţarea şi finanţarea de centre de paliaţie, la instruirea viitoarelor generaţii de medici. Copaciu a povestit o situaţie paradoxală din sistemul medical, legată de aceşti pacienţi: ministrul Sănătăţii care a fost de acord să publice un regulament care stabileşte cum sunt ei îngrijiţi a tăiat finanţarea centrelor de paliaţie, gest care ”scapă oricărei logici”.
Întrebată, marţi seară, la , ce trebuie făcut în România pentru a fi puse la punct facilităţile pentru pacienţii aflaţi în stadii terminale, Elena Copaciu a răspuns: ”Cred că ar trebuit făcut totul”.
”Adică să ne apucăm şi să facem legislaţie de sfârşitul vieţii, legislaţia pacientului în stare terminală. Oarecum, un început a existat şi există la noi câteva insule de excelenţă în materie de terapie paliativă. Mă refer în primul rând la Hospice Casa Speranţei, dar nu doar asta. Există şi în centrele universitare aplecarea către dezvoltarea acestui domeniu, dar este enorm de puţin şi este nevoie foarte mare. Adică să gândim curriculele din facultate, să plece pacienţii cu noţiuni de terapie paliativă, să recunoască starea terminală, pentru că asta nu prea se face sau nu se face deloc în şcoală şi e o încărcătură emoţională foarte mare pentru tinerii medici ca să asiste un pacient în stare terminală. Unii chiar fac atacuri de panică şi nu e normal să îi lăsăm iarăşi fără noţiunile elementare ale meseriei în acest domeniu”, a explicat Elena Copaciu.
Medicul a povestit o situaţie paradoxală privind acest subiect, situaţie petrecută la cel mai înalt nivel.
”Spuneam că un început există. În 2016, la Minister (Ministerul Sănătăţii – n.r.) am găsit un program de reformă cu Banca Mondială în care erau trecute şi construcţia 100 de long-term facilities, deci un fel de zone de cronici cu îngrijire medicalizată, care nu beneficia de un regulament de funcţionare. Şi atunci, din partea cabinetului ministrului, am coordonat elaborarea Regulamentului de îngrijiri paliative din spitale din ţara noastră. Şi el a fost gata în decembrie 2016. În Minister nu s-a dorit publicarea lui în Monitorul Oficial. S-a publicat în decembrie 2018. Însă, ministrul care a semnat publicarea ordinului, mi s-a spus şi cel care a tăiat finanţarea celor 100 de long-term facilities, ceea ce, iarăşi, scapă oricărei logici”, a adăugat medicul.
Copaciu a povestit că situaţia unei persoane în stare terminală a unei boli aduce ”o mare suferinţă pentru familii şi o mare presiune pusă pe corpul medical ca să se facă suporturi eroice de funcţii vitale, în condiţiile în care, realist vorbind şi pe criterii medicale, pacientul acela nu are o speranţă de viaţă prea mare şi calitatea vieţii post acest episod acut”.
”Ce vedem noi, pentru că în România majoritatea acestor pacienţi îşi sfârşesc viaţa în Terapie Intensivă, sunt pacienţi care poate mai au o rezervă biologică de o uşoară ameliorare, când încearcă să-şi susţină independent funcţiile vitale şi când această rezervă biologică este depăşită, atunci cedează funcţiile organismului una câte una, funcţiile vitale, mă refer. Şi este vorba de o agonie prelungită, în care încercăm să le asigurăm tot confortul, să îi sedăm, să asigurăm familia că nu au dureri, dar sunt familii care doresc ventilaţie mecanică, familii care doresc dializă, o, bun, facem asta, dar, realist vorbind, ştim că pacientul acela nu va ieşi din acel episod de boală. Şi sunt ţări în Uniunea Europeană în care acest suport avansat de funcţii vitale aplicat în acest mod unui pacient care nu mai are rezervă biologică de reacţie se consideră că este o formă de încrâncenare terapeutică, în Franţa, de exemplu. În Olanda consideră că e vorba de o formă modernă de tortură”, a explicat Elena Copaciu.
