Şeful Clinicii de Ortopedie – Traumatologie din cadrul Spitalului de Recuperare din Iaşi, Paul Sârbu, a precizat că pacienţii sunt din toată zona Moldovei, dar şi din alte judeţe, precum Braşov şi Cluj, potrivit Agerpres.
“Avem în acest moment peste 2.700 de pacienţi pe lista de aşteptare pentru intervenţii la genunchi şi şold. După minivacanţa de 1 mai estimăm o creştere şi o adresabilitate foarte mare. Ieri am internat 42 de pacienţi, din care cel puţin 30 au nevoie de endoprotezare. Putem face câte trei intervenţii chirurgicale pe zi, cam 15 într-o săptămână”, a declarat marţi dr. Paul Sârbu.
Acesta a explicat, pentru AGERPRES, că mulţi dintre pacienţii care se adresează clinicii pe care o conduce acuză probleme grave la genunchi.
“Pe lângă faptul că avem tot mai mulţi pacienţi care necesită endoproteze de genunchi şi şold, am remarcat o creştere semnificativă a pacienţilor cu diformităţi importante ale genunchiului, exagerate, au genunchi strâmbi, care determină o scădere marcantă a calităţii vieţii. Adică au un handicap major şi riscă să nu mai aibă o şansă de a fi operaţi, pentru că au diformităţi importante, exagerate ale genunchilor şi sunt dezaxări foarte importante, cu leziuni ligamentare. Adică, nu e suficient să pui o proteză, ci trebuie să axezi genunchiul şi ligamentar. Dacă nu faci asta, operezi degeaba, pentru că ai genunchi instabil”, a detaliat dr. Paul Sârbu.
Potrivit sursei citate, astfel de cazuri sunt extrem de rar întâlnite în alte ţări europene.
“În ultimii ani am fost în Franţa, în Germania, dar nu am văzut asemenea cazuri. Mulţi dintre colegii mei mai tineri din străinătate cred că au văzut doar prin atlasele de specialitate astfel de cazuri. Sigur astfel de cazuri sunt în India. Nu ştim de ce au ajuns în astfel de stadii. Probabil pentru că au evitat să vină la medic, probabil că nu au avut dureri sau faptul că au avut genunchii extrem de deformaţi nu i-a deranjat mult iar acum au dureri, nu mai pot merge şi nu au altă şansă decât intervenţia chirurgicală. Probabil au avut traume mai vechi sau entorse de genunchi netratate. O altă cauză ar putea fi obezitatea sau o altă problemă medicală extrem de serioasă. De asemenea, pot fi factori predispozanţi, factori genetici sau amânarea intervenţiilor chirurgicale”, a afirmat dr. Paul Sârbu.
Conform medicului, operaţia de endoprotezare la astfel de genunchi nu este simplă.
“În primul rând pentru că necesită endoproteze cu elemente de revizie sau card proteze de revizie. Asta înseamnă costuri duble, triple sau chiar de cinci ori mai mari decât o proteză de primă intenţie, înseamnă că medicul trebuie să aibă o mai mare experienţă chirurgicală. Proteza nu se lipeşte, nu se pune aşa, ca o pălărie sau o haină. Trebuie nişte secţiuni osoase calculate foarte bine pre şi intraoperator, trebuie echilibrare ligamentară. Deci, tehnici avansate”, a subliniat el.
Ultimul caz tratat de medicii de la Spitalul de Recuperare din Iaşi este al unei femei în vârstă de 72 de ani, cu diformităţi de gradul trei (maximum) la ambii genunchi.
“Acest caz întrece toate cazurile grele de până acum. Este un caz extraordinar de greu pentru orice şef de ortopedie din orice ţară europeană. E o pacientă extrem de complexă”, a spus dr. Paul Sârbu.
Intervenţia chirurgicală, desfăşurată în cadrul Spitalului de Recuperare, a presupus o procedură de endoprotezare cu grad ridicat de dificultate, având la bază o patologie atipică şi multiple comorbidităţi, care au necesitat o abordare personalizată, utilizarea unor tehnologii avansate şi o echipă multidisciplinară bine coordonată.
“Acum am operat genunchiul cu genu varum, pentru că era cel mai vechi şi prezenta o distrucţie importantă. Urmează ca peste trei luni să operăm şi celălalt genunchi, cu genu valgum gradul trei. Din această cauză, până acum pacienta se mai putea deplasa doar cu ajutorul unui căruţ sau al unui cadru de ambulaţie. Pacienta a amânat foarte mult această intervenţie chirurgicală. Ea are multe comorbidităţi, cu neoplasm de sân şi tratament cu chimio şi radioterapie. Probele biologice au fost dificil de recoltat, doar cu ajutorul medicului anestezist”, a explicat unul din medicii care au efectuat operaţia, Liliana Savin.
În timpul intervenţiei, care a durat mai bine de trei ore, echipa medicală pluridisciplinară a întâmpinat mai multe provocări, motiv pentru care a fost nevoită să folosească soluţiile inovatoare care au dus la un rezultat favorabil pentru pacientă.
“Pacientul primează, trebuie să iasă bine din sala de operaţie. În această operaţie am descoperit o necongruenţă între tibie şi femur. Tibia, datorită defectului, era foarte mică şi femurul, foarte mare. De aceea nu am putut pune proteza stabilită iniţial. Am avut noroc că ligamentul colateral intern era competent şi am mers pe o proteză clasică primară, la care am asociat un stent lung tibial, iar defectul osos tibial l-am refăcut cu ajutorul cimentului şi a două şuruburi introduse în defect. Pentru noi este foarte important ca după intervenţia chirurgicală pacienta să aibă membrul drept, să reuşim să-l facem şi să-l aducem la neutru. Dar mai important este ca pacienta să se poată deplasa, să se poată ridica, să aibă o viaţă normală”, a explicat dr. Savin.
