Zilele în care monarhii europeni se puteau opune candidaţilor la papalitate sunt demult apuse, dar campaniile de denigrare a cardinalilor şi acuzaţiile de „interferenţă” franceză în perioada premergătoare conclavului care începe miercuri dovedesc că alegerile papale sunt încă învăluite în politică, scrie France 24.
Presa conservatoare italiană l-a acuzat recent pe Emmanuel Macron de manevre pentru a influenţa alegerea viitorului papă, după ce preşedintele francez a organizat o cină cu fondatorul Comunităţii Sant’Egidio – influentă la Vatican – şi un prânz la Villa Bonaparte, ambasada Franţei pe lângă Sfântul Scaun, cu patru cardinali francezi electori.
Cina şi prânzul au fost suficiente pentru ca presa internă să acuze manevre şi să vorbească despre un complot galician pentru a asigura primul papă francez în mai bine de cinci secole.
„Macron vrea chiar să aleagă papa”, a titrat ziarul de dreapta La Verità, în timp ce cotidianul Il Tempo, de aceeaşi orientare, critica un „intervenţionism demn de Regele Soare (Ludovic al XIV-lea)”. Libero, un alt ziar conservator, a scris ironic că preşedintele francez încearcă să „saboteze conclavul”, la fel cum a „sabotat” întâlnirea din Bazilica Sfântul Petru între preşedintele american Donald Trump şi Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei.
Toată această agitaţie este revelatoare pentru frenezia care a cuprins Italia în perioada premergătoare conclavului, de la care mulţi italieni speră că îi va readuce papalitatea unui compatriot de-ai lor. Ea reflectă, de asemenea, profunda suspiciune faţă de preşedintele francez şi legăturile pe care acesta le-a cultivat cu Comunitatea Sant’Egidio, susţinătoare a taberei progresiste şi apropiate de fostul papă Francisc.
Preşedinţia franceză a emis o declaraţie în care a negat zvonurile „nedemne” răspândite de presă. Andrea Riccardi, fondatorul Sant’Egidio, a respins, de asemenea, zvonurile despre un complot francez, calificându-le drept o „idioţenie” şi glumind că el şi Macron au avut la cină „un platou de fettucine, nu de escargot”.
POATE FI INFLUENŢAT CONCLAVUL?
Indiferent ce s-a discutat în timpul vizitei lui Macron la Roma, analiştii avertizează că orice încercare evidentă de a influenţa conclavul care începe miercuri este puţin probabil să dea roade şi ar putea chiar să se întoarce împotriva autorilor săi.
„Faptul că un preşedinte sugerează că ar dori să vadă ales un cardinal din ţara sa este puţin şovinist, dar nu este mare lucru”, a declarat Olivier Mathonat, expert în comunicare şi observator al Vaticanului, pentru postul de radio catolic francez RCF. „Pe de altă parte, dacă ar exista manevre diplomatice mai evidente şi mai insistente, asta ar fi o altă problemă”, a adăugat Mathonat. „Nu există nimic pe care cardinalii să urască mai mult decât să se simtă manipulaţi”, dă asigurări expertul.
În aceeaşi emisiune radio, Frédéric Mounier, fost corespondent la Roma pentru cotidianul catolic La Croix, a declarat că preşedintele francez nu va avea „absolut nicio influenţă” asupra conclavului.
A fost o vreme când regii francezi aveau o influenţă considerabilă asupra alegerilor papale, luptându-se pentru influenţă cu alte monarhii catolice puternice, de la regele Spaniei la împăratul habsburg. Această perioadă s-a încheiat oficial în 1904, odată cu abolirea „jus exclusivae” – practic un drept de veto – sub Papa Pius al X-lea. Cu un an înainte, împăratul Austriei, Franz Joseph I, s-a opus candidaturii cardinalului Mariano Rampolla, probabil pe motiv că acesta era favorabil Franţei, în ultima recurgere cunoscută a „jus exclusivae”.
SUA, SOVIETICII ŞI PAPA IOAN PAUL AL II-LEA
Mult timp oglindă a luptelor pentru putere dintre statele catolice şi familiile nobile italiene, conclavul papal pretinde acum că este independent de influenţe externe. Cu toate acestea, acest lucru nu împiedică diplomaţii şi liderii străini să se intereseze îndeaproape de desfăşurarea lucrărilor. Influenţa poate fi exercitată în continuare prin intermediul mass-media, al opiniei publice şi al diverselor curente ideologice din lumea catolică, precum şi prin asigurarea unor numiri strategice în cadrul Bisericii.
La ultimul conclav din 2013, considerentele geopolitice ar fi favorizat alegerea Papei Francisc, reflectând dorinţa de a echilibra dinamica puterii globale şi de a contracara ascensiunea bisericilor evanghelice prin numirea unui papă din Sudul Global.
Cu câteva decenii mai devreme, în 1978, noul papă Ioan Paul al II-lea – primul papă non-italian în 455 de ani – s-a bucurat de binecuvântarea Statelor Unite, care au văzut în numirea unui pontif din Europa de Est un semnal puternic împotriva blocului sovietic. Într-adevăr, alegerea lui Karol Wojtila a stârnit panică la Moscova, unde profundul anticomunism al cardinalului polonez era binecunoscut, spune Aaron Bateman, profesor de istorie şi relaţii internaţionale la Universitatea George Washington. În revista de securitate War on the Rocks, Bateman a menţionat că un raport CIA declasificat din acel an „prezicea că un papă polonez va reînvia naţionalismul în Polonia şi în celelalte state ocupate de Uniunea Sovietică, reprezentând o provocare serioasă pentru autoritatea şi stabilitatea sovietică”.
CAMPANIILE MODERNE DE DENIGARE
În timp ce canalele diplomatice tradiţionale şi-au pierdut influenţa în ceea ce priveşte alegerea unui papă, influencerii de astăzi folosesc diferite mijloace pentru a manipula conclavul, fie exprimându-şi opiniile în presă, fie răspândind zvonuri pe reţelele sociale.
Două incidente recente s-au remarcat ca tentative deliberate de sabotare a principalilor „papabili” – cardinalii consideraţi cei mai probabili candidaţi la papalitate – folosind tactici necinstite.
La scurt timp după moartea lui Francisc, un videoclip vechi de şase ani cu cardinalul Luis Antonio Tagle, favorit al caselor de pariuri pentru a deveni papă, a apărut pe reţelele sociale, în care prelatul filipinez cânta fragmente din piesa „Imagine” a lui John Lennon în care se afirmă: „Imaginează-ţi că nu există rai”. Conservatorii americani şi italieni l-au acuzat imediat de erezie pe Tagle, considerat un progresist în stilul lui Francisc. Susţinătorii săi au replicat că el a cântat o versiune prescurtată, care nu includea versurile despre lipsa raiului şi a religiei.
Câteva zile mai târziu, cardinalul italian Pietro Parolin, un alt favorit în cursa pentru papalitate, a devenit la rânul lui ţinta unei campanii de denigrare, când grupuri catolice de dreapta din SUA au răspândit zvonuri că ar fi avut probleme de sănătate şi ar fi avut nevoie de îngrijiri medicale în timpul întâlnirilor premergătoare conclavului.
Un purtător de cuvânt al Vaticanului a declarat că este o pură invenţie, iar presa italiană a vorbit în curând despre „ciori” care răspândeau minciuni „otrăvitoare” menite să-l discrediteze pe cardinalul în vârstă de 70 de ani, care a ocupat funcţia de număr 2 al Vaticanului o bună parte din pontificatul lui Francisc. Mulţi şi-au amintit de o încercare similară de a-l discredita pe viitorul papă argentinian înainte de conclavul din 2013, cu afirmaţii că ar avea un singur plămân.
„A fost o încercare clară de a-l penaliza pe Parolin”, a declarat pentru ziarul italian Quotidiano Nazionale cardinalul Francesco Coccopalmerio, care la 87 de ani este prea bătrân pentru a vota în acest conclav.
FACTORUL CHINA ŞI PRESIUNEA SUA
Expunerea lui Parolin în calitate de secretar de stat al Vaticanului ar putea reprezenta o ameninţare mai serioasă pentru şansele sale de a deveni papă, în special în ceea ce priveşte acordul cu China pe care l-a negociat în 2018 şi care acordă Partidului Comunist Chinez un cuvânt de spus în numirea episcopilor catolici. Susţinătorii lui Parolin spun că acordul controversat a contribuit la încheierea unui blocaj de zeci de ani cu China şi la prevenirea unei schisme între catolicii loiali Beijingului şi cei care au intrat în clandestinitate. Criticii susţin însă că acordul a transmis un mesaj periculos autocraţilor şi a semnalat o trădare a celor care s-au opus lor. „Generaţii întregi de catolici chinezi au fost martirizaţi pentru că au refuzat să accepte controlul comunist asupra Bisericii Catolice”, a declarat luni pentru Financial Times John Allen Jr, redactorul site-ului de ştiri catolice Crux. „Alţii au fost închişi, torturaţi, hărţuiţi şi persecutaţi (…) iar unii dintre ei consideră acest acord o trădare a suferinţei lor”, a explicat Allen.
Relaţiile lui Parolin cu China riscă să îndepărteze şi mai mult Biserica Catolică americană, mai conservatoare, precum şi actuala administraţie de la Casa Albă, care doresc o schimbare de politică la Vatican după pontificatul larg progresist al lui Francisc.
În perioada premergătoare conclavului, jurnaliştii conservatori de renume Edward Pentin, britanic, şi Diane Montagna, americană, au pregătit o carte de 200 de pagini în engleză şi italiană intitulată „The College of Cardinals Report” (Raportul Colegiului Cardinalilor), care include profilurile a 30 de cardinali şi poziţia lor cu privire la chestiuni doctrinare şi sociale cheie. Montagna a distribuit cartea cardinalilor la intrarea şi ieşirea acestora de la întâlnirile pre-conclav de la Roma.
Pentin a declarat pentru Reuters că includerea profilurilor mai multor cardinali ultra-conservatori, consideraţi în general ca având şanse zero de a fi aleşi, a avut scopul de a lăsa loc posibilităţii unei „intervenţii divine” în timpul conclavului.
În contrapondere, catolicii progresişti din nordul Europei au redactat o scrisoare deschisă în care îi îndeamnă pe cardinali să voteze pentru continuarea reformelor lui Francisc.
Între timp, grupuri care reprezintă victimele scandalurilor de abuz sexual din cadrul Bisericii au organizat conferinţe de presă la Roma pentru a evalua acţiunile cardinalilor şi, în special, pentru a-l acuza pe Parolin de tergiversarea acestei chestiuni.
În timp ce Biserica Catolică se pregăteşte să deschidă un nou capitol în istoria sa, manevrele – atât vizibile, cât şi ascunse – ne reamintesc că alegerile papale rămân eminamente politice, chiar şi în spatele zidurilor Capelei Sixtine, conchide France 24.
