„Era foarte cunoscut, nu numai pentru că era foarte talentat”, a declarat Paulo Rangel, referindu-se la perioada în care au lucrat împreună ca deputaţi europeni, din 2009. „A devenit cu adevărat foarte popular, pentru că era o persoană foarte sociabilă, dar în acelaşi timp putea vorbi cinci limbi”, a adăugat el.
Trzaskowski poate comunica în engleză, franceză, spaniolă, rusă şi italiană. Susţinătorii săi, precum Rangel, speră că relaţiile sale de prietenie cu înalţi responsabili politici europeni pot contribui la creşterea influenţei Poloniei în Europa de când prim-ministrul Donald Tusk i-a urmat la conducerea guvernului unui naţionalist eurosceptic, în 2023.
Dar este, de asemenea, o parte din motivul pentru care unii polonezi care vor vota în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 18 mai îl văd ca făcând parte dintr-o elită metropolitană liberală ale cărei preocupări sunt departe de ale lor.
Trzaskowski prezintă votul drept o alegere între valorile liberale occidentale şi naţionalismul în creştere din Europa Centrală şi de Est, unde partidele eurosceptice au câştigat deja puterea sau sunt pe cale să o facă.
„Aceste alegeri înseamnă dacă vom face parte din Vest sau din Est”, a spus el la un miting în oraşul portuar Szczecin din nord. „Uitaţi-vă unde este Slovacia astăzi, unde este Ungaria, ce se întâmplă în Balcani. Uitaţi-vă – aceeaşi bătălie are loc şi în România. Aceste partide sunt fie pro-ruse, fie repetă propaganda rusă. Ele pur şi simplu nu se simt acasă în Europa. De ce? Pentru că Europa este prea pozitivă pentru ei”, a declarat Trzaskowski
Rivalii săi ripostează. „Este atât de european, încât a uitat că este polonez”, a declarat Marek Suski, un deputat din partidul naţionalist de opoziţie Lege şi Justiţie (PiS).
PiS îl susţine pe istoricul conservator şi boxerul amator Karol Nawrocki pentru a deveni preşedinte, un rol cu puteri executive limitate, dar cu dreptul de veto asupra legislaţiei. Preşedintele în exerciţiu al PiS, Andrzej Duda, şi-a folosit dreptul de veto pentru a bloca multe dintre reformele proeuropene ale lui Tusk.
După ce a studiat la Oxford şi Paris, Trzaskowski a scris o teză de doctorat la Varşovia intitulată „Dinamica reformării sistemului decizional al Uniunii Europene”. A lucrat în calitate de consilier şi de membru ales al Parlamentului European înainte de a deveni ministrul administraţiei şi digitalizării şi apoi ministru adjunct de externe.
În calitate de primar al Varşoviei, funcţie pe care o deţine din 2018, şi-a câştigat reputaţia de susţinător al cauzelor liberale, cum ar fi drepturile LGBT.
Criticii săi spun că este o figură profund polarizantă într-o ţară în care mulţi polonezi, în special în afara marilor oraşe, au opinii conservatoare din punct de vedere social, şi sunt nemulţumiţi de schimbarea sa percepută spre dreapta în timpul campaniei prezidenţiale.
Rivalii săi spun, de asemenea, că poziţia sa proeuropeană înseamnă că va pune interesele altor ţări mai presus de cele ale Poloniei.
În schimb, susţinătorii săi spun că el încearcă să ajungă la toate părţile spectrului politic.
„Scopul său este de a reduce polarizarea pe care o vedem în Polonia”, a declarat Agnieszka Pomaska, deputat din partea Coaliţiei Civice (KO), aflată la putere, şi membră a echipei de campanie a lui Trzaskowski. „Cu siguranţă nu este cineva care respinge ideile doar pentru că provin dintr-o altă tabără politică”, adaugă ea.
Rangel spune că Trzaskowski ar putea consolida locul Poloniei ca actor important în centrul procesului de elaborare a politicilor europene cu privire la dubla provocare a invaziei Rusiei în Ucraina, vecinul estic al Poloniei, şi a tarifelor preşedintelui american Donald Trump. Bilanţul internaţional al lui Trzaskowski „va deschide o mulţime de uşi”, spune Rangel.
