”Țara care a evitat retrogradarea
Mă uitam ieri printre picăturile electorale la deznădejdea lui Laszlo Dioszegi în fața retrogradării echipei sale de suflet și buget. Și nu am putut să nu remarc câteva nefirave paralele cu situația mai largă a ligii noastre naționale de politică televizată. Meciul lui Sepsi OSK s-a încheiat aproape de șase seara, când România încă vota și bulele se încurajau fiecare în legea ei. Imaginea de la final a dlui Dioszegi, cu fața în palme și orizontul în tomberon, m-a cutremurat. Nu ea în sine, ci posibila retrogradare a unei echipe mai mari, cea a gândurilor bune și a opțiunilor simple.
La ora 21, România s-a salvat cu mari emoții de la o retrogradare dramatică. A smuls o victorie în prelungiri și astfel mai joacă 5 ani în lumină bună. Cu scandal în tribune și îmbrânceli colective pe margini. Cu tristeți nedisimulate și acuze strigate la adresa arbitrilor. Cu scandări, cu VAR, cu ultrași dezlănțuiți, cu pariuri mari și egouri uriașe.
Democrația e grea, dar este singura care trebuie cu orice preț să rămână în prima ligă.
Astăzi, din fericire, la fluierul final, terenul a fost invadat de suporterii democrației. Este dreptul lor să se bucure, dar au datoria să nu fure ca amintire brazde din terenul de joc. Din respect față de adversari, față de meciurile care vor mai fi și față de suporterii adverși care astăzi își țin deznădăjduiți fața în palme.
România fair-play este România tuturor”, arată Eduard Hellvig.
