Greu de parafrazat Eminescu, însă dacă tot s-a încheiat anul electoral, început cu alegerile „comasate” din 9 iunie 2024, ar fi util să privim și spre viitor. Unul mai incert ca niciodată în ultimii 35 de ani, atât intern, cât și internațional.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!?
Personal, mi-aș dori ca vrajba sădită timp de 21 de ani să fie atenuată. Mi-aș dori ca „știrbii” să nu mai fie disprețuiți și batjocoriți de „clasa mijlocie urbană și pro-erupeană” pentru obiceiurile de vot, pentru că se lasă păcăliți de populism și teorii ale conspirației. Măcar pentru că și „electoratul educat și informat” s-a lăsat înșelat, constant, din 2004 până azi, de aceleași voci revanșarde, ale urii și panicii, ale „intelectualilor” cu convingeri intolerante, adesea chiar fasciste. La fel, mi-aș dori ca cei năpăstuiți să nu îi mai deteste pe cei care au reușit în plan economic, ci să încerce să le urmeze exemplul.
Aș vrea o Românie în care generațiile să nu mai fie învrăjbite. Seniorii să înțeleagă că propriii copii și nepoți sunt la vârsta atitudinii de protest, a nerăbdării și nemulțumirii adâncite de așteptări, adesea prea mari. Tinerii ar trebui să înțeleagă că bunicii votează întotdeauna pentru stabilitate și predictibilitate, pentru discursuri serioase și lipsite de stridențe.
Ar fi minunat ca ideea de solidaritate să existe în funcție de cetățenie, nu de locul de muncă. Cei din domeniul privat, antreprenori sau angajați, asigură încasările bugetare și trebuie respectați pentru asta. Dar nici fără profesori, medici, polițiști sau militari nu ne-am descurca prea bine.
Dacă acum 30 de ani, prin Acordul de la Snagov, întreaga clasă politică a decis traseul euro-atlantic, iar acest deziderat a fost înfăptuit în 12 ani (2004 NATO și 2007 UE), poate ar fi util un nou consens, al reconcilierii autentice, al dialogului real și toleranței.
O țară medie, ca România, dar cu o poziționare atât de importantă și cu resurse atât de mari, a reușit să pivoteze, în doar câteva decenii ale secolului XIX, dinspre Orient spre Occident numai cu ajutorul alianțelor, tratativelor și negocierilor puse în slujba unui deziderat comun, în slujba unei viziuni. Dacă nu vom reuși să regăsim elementele de unitate dintre noi, dacă nu vom avea o educație solidă, cu accent pe gândire critică și spirit civic, un sistem de sănătate axat pe prevenție și un Stat care să se îngrijească de toți cetățenii săi, ne vom găsi în lumea de mâine inadaptați și neputincioși.
Toate astea, împreună, înseamnă cu adevărat democrație reprezentativă. Al cărei prim scop trebuie să rămână pacea socială.
Sursa: www.stiripesurse.ro
