Prin Decizia de joi, 29 mai, Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituționale dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Motivul? Publicarea declarațiilor de avere și interese pe site-urile instituțiilor publice și pe site-ul Agenției Naționale de Integritate (ANI) aduce o atingere nejustificată dreptului la viață privată, astfel cum este consacrat de art. 26 din Constituție și interpretat în lumina standardelor europene.
Decizia CCR creează însă un efect juridic bizar: în timp ce declarațiile de avere ale aleșilor, demnitarilor și funcționarilor publici nu mai pot fi publicate online, cele ale candidaților pentru diverse funcții rămân în continuare supuse obligației de publicare.
Legea nr. 176/2010 distinge între două categorii de persoane: persoane aflate în funcție – aleși, numiți, funcționari publici; și candidați la funcții publice eligibile.
Pentru prima categorie, art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (6) impuneau ca declarațiile de avere și interese să fie afișate pe site-ul instituției unde își desfășoară activitatea și pe site-ul ANI. Aceste prevederi au fost declarate neconstituționale.
Pentru a doua categorie însă, textul art. 3 alin. (6) și (7) rămâne în vigoare:
Art. 3 alin. (6): „Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese ale candidaţilor pentru funcţia de Preşedinte al României, întocmite potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum şi pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de 10 zile de la data depunerii sau a primirii, după caz, şi se menţin publicate pe această pagină.”
Art. 3 alin. (7): „Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese ale candidaţilor pentru funcţia de deputat, senator, consilier judeţean, consilier local, preşedinte al consiliului judeţean sau primar, întocmite potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se afişează pe pagina de internet a Agenţiei, în termen de 10 zile de la data primirii.”
Aceste articole nu au fost atacate în fața Curții și, prin urmare, rămân valabile și obligatorii, chiar dacă la o eventuală atacare la CCR ar avea aceeași soartă, pe o identitate de raționament.
Curtea a constatat că publicarea online a declarațiilor de avere nu este proporțională cu scopul urmărit (transparența și prevenirea corupției), atâta timp cât aceste declarații ajung oricum la ANI, care are competența legală de a le analiza.
În comunicatul care explică dispozitivul anterior redactării motivării, Curtea afirmă: „Este suficientă depunerea declaraţiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională.”
Totodată, Curtea subliniază că această soluție nu elimină obligația de a depune declarațiile, ci doar interzice publicarea lor pe internet.
Această decizie generează un paradox: candidații la o funcție publică sunt expuși în mod public prin publicarea declarațiilor, în timp ce deținătorii funcției, odată aleși sau numiți, beneficiază de protecția vieții private, iar declarațiile lor nu mai pot fi afișate online.
Rezultatul? Într-o campanie electorală, un candidat va fi expus publicului, dar dacă este ales și intră în funcție, informațiile despre averea și interesele sale devin mai puțin accesibile decât în perioada candidaturii.
Această situație poate ridica semne de întrebare cu privire la coerența și eficiența legislației în domeniul integrității publice. De asemenea, se creează un dezechilibru între dreptul la informare al publicului și dreptul la viață privată al demnitarului, în funcție de momentul în care o persoană se află în procesul politic.
Paradoxul poate fi înlăturat fie printr-o nouă sesizare de neconstituționalitate privind aceste articole, sau o intervenție legislativă din partea Parlamentului, care să pună în acord toate textele legii cu standardele constituționale și europene privind protecția datelor personale.
