Într-o analiză publicată pe blogul BNR, Cristian Bichi, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu, trage un semnal de alarmă – nu cu privire la stabilitatea sistemului bancar românesc, ci față de propagarea nefondată a unor mesaje alarmiste în spațiul public. Totul pornește de la o postare pe Facebook a unui așa-zis „analist financiar”, preluată și amplificată de mai multe publicații, care prezice un val iminent de falimente bancare în România. În replică, Bichi demontează punct cu punct teoriile apocaliptice, pe care le consideră „aiuritoare” și periculoase.
Una dintre ideile centrale ale „lecției” de pe Facebook este aceea că băncile folosesc 90% din depozitele clienților pentru a da credite, păstrând doar 10%. Această afirmație ignoră complet mecanismul real al creării de monedă în economiile moderne, explică Bichi. În realitate, băncile creează monedă în momentul în care acordă credite – adică relația e inversă: creditele generează depozite, nu invers. Deși băncile sunt obligate să păstreze un anumit procent sub formă de rezerve la banca centrală, acest mecanism (rezerva fracționară) este astăzi doar un instrument didactic și nu reflectă cu acuratețe practicile bancare actuale.
Mai mult, în România, rata rezervelor minime obligatorii este de 8% pentru depozitele în lei și de 5% pentru cele în valută, nu 10%, cum pretinde postarea virală.
O altă acuzație falsă este că Banca Națională ar practica „helicopter money”, adică ar distribui bani gratuit în sistemul bancar. Cristian Bichi explică limpede că acest concept, introdus de Milton Friedman și reluat de Ben Bernanke, presupune transferuri directe către gospodării și firme, nu către bănci. În România, sumele oferite instituțiilor de credit corespund operațiunilor normale de piață monetară și nu reprezintă o intervenție de tip „împrumutător de ultimă instanță”.
Postarea în cauză susține că băncile din România ignoră criteriile de risc învățate în facultate, amestecând concepte precum riscul de lichiditate și riscul de dobândă într-un scenariu generalizat de colaps. În realitate, afirmă Bichi, sistemul bancar românesc este supus unei reglementări stricte și monitorizării continue, iar evaluarea riscurilor se face pe baza unor seturi ample de indicatori (structura activelor, lichiditate, solvabilitate etc.), nu pe observații superficiale și anecdote.
Un exemplu elocvent: la finalul anului 2024, raportul credite/depozite în sistemul bancar românesc era de 67,5% – un nivel sănătos, ce indică faptul că resursele atrase de bănci nu sunt blocate majoritar în credite, așa cum insinuează postarea.
Pentru a-și susține „previziunile”, autorul postării evocă prăbușirile din 2023 ale Silicon Valley Bank și First Republic Bank. Bichi reamintește că aceste falimente au avut cauze specifice și greu replicabile în România: concentrarea clienților într-un singur sector, proporția mare a depozitelor negarantate, dereglementarea excesivă și reacția în lanț determinată de rețelele sociale. În România, 99,4% dintre persoanele fizice și 96,1% dintre firme au depozite garantate în totalitate de Fondul de Garantare a Depozitelor, sub limita de 100.000 de euro.
În finalul analizei sale, Bichi atrage atenția asupra rețetei sigure prin care un personaj poate deveni „guru financiar” în ochii publicului: prezicerea constantă a crizelor. Este suficient ca o bancă să aibă o dificultate punctuală, pentru ca „catastrofologul” să fie încoronat drept profetul apocalipsei, chiar dacă ani la rând a lansat previziuni greșite.
Această strategie, avertizează consilierul BNR, este nu doar cinică, ci și periculoasă, în condițiile în care social media poate amplifica rapid panica și afecta comportamentul deponenților, complicând intervențiile autorităților. Soluția: filtrarea critică a mesajelor alarmiste de către presă și o comunicare eficientă și promptă a instituțiilor, inclusiv a băncilor comerciale.
România nu se află în pragul unui colaps bancar, iar titlurile dramatice din presă ar trebui să fie tratate cu rezerve. Stabilitatea sistemului bancar este solidă, iar intervențiile BNR sunt conforme normelor internaționale. În schimb, riscul real vine din dezinformare, care, alimentată de ignoranță sau reavoință, poate eroda încrederea publicului și poate genera tensiuni acolo unde nu există cauze fundamentale.
