Datele arată că, în cazul fiecărui zbor, avionul a zburat spre vest de-a lungul nordului Chinei, a traversat Kazahstanul, apoi a coborât spre sud în Uzbekistan și Turkmenistan – după care a dispărut de pe radar în apropierea Iranului, conform TheTelegraph.
Pentru a adăuga un plus de mister, planurile de zbor indicau ca destinație finală Luxemburg, însă aeronavele nu păreau să fi survolat deloc spațiul aerian european.
Există îngrijorări cu privire la ceea ce ar fi putut fi trimis din China către Iran, în contextul în care războiul Teheranului cu Israelul continuă.
Experții în aviație au remarcat că tipul de avion folosit, un Boeing 747 cargo, este frecvent utilizat pentru transportul echipamentului militar și al armamentului, fiind închiriat adesea pentru contracte guvernamentale.
„Aceste transporturi nu pot decât să stârnească interes, din cauza așteptărilor ca China ar putea face ceva pentru a sprijini Iranul”, a declarat Andrea Ghiselli, lector la Universitatea din Exeter, specializat în relațiile Chinei cu Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
China și Iranul sunt parteneri strategici, uniți în principal prin opoziția față de ordinea mondială condusă de SUA și susținerea unei noi faze „multipolare” în diplomația globală.
Iranul este, de asemenea, unul dintre principalii furnizori de energie pentru China, trimițând până la două milioane de barili de petrol pe zi – așa că nu e surprinzător că Beijingul ar putea căuta modalități de a susține și stabiliza Republica Islamică.
„Prăbușirea actualului regim ar reprezenta o lovitură semnificativă și ar genera multă instabilitate în Orientul Mijlociu, afectând în cele din urmă interesele economice și energetice ale Chinei”, a mai spus Ghiselli.
„În plus, în Iran probabil că există mulți care se așteaptă la un anumit tip de ajutor din partea Chinei.”
China are un istoric de a sprijini Iranul, în ciuda criticilor internaționale – de exemplu, trimițând mii de tone de materiale pentru rachete balistice ce ar putea fi folosite în dezvoltarea armelor nucleare.
Totuși, în acest moment-cheie, experții spun că Beijingul acționează cu prudență.
O implicare directă în conflictul Iran-Israel ar putea compromite orice șansă a Chinei de a stabiliza relațiile cu SUA, cel mai important aliat al Israelului. Beijingul încă resimte efectele unui război comercial intens cu Washingtonul.
„Prezența echipamentului militar chinez ar face imposibil acest lucru, mai ales că există deja voci care cer ca SUA să intre în război și să conțină China printr-un atac asupra Iranului”, a adăugat Ghiselli.
Deși „probabilitatea rămâne scăzută” ca China să trimită în mod deschis materiale de apărare către Teheran, posibilitatea „nu trebuie exclusă și trebuie monitorizată îndeaproape”, a declarat Tuvia Gering, specialist în relațiile China-Orientul Mijlociu la Institutul de Studii pentru Securitate Națională din Israel.
În lipsa unor inspecții independente, nu este posibil să se știe cu exactitate ce transportau avioanele cargo. În cazul unor zboruri ulterioare, unele dintre aeronave par să fi decolat din aceeași zonă de la granița dintre Turkmenistan și Iran, având ca destinație aparentă Luxemburg, potrivit datelor publice de zbor.
Cargolux, compania din Luxemburg care a operat zborurile, a declarat că acestea nu au folosit spațiul aerian iranian, dar nu a răspuns la întrebările privind natura transporturilor.
Manifestele de cargo nu sunt considerate informații publice, iar deși orice marfă periculoasă sau transport special trebuie declarat operatorului și agenților de manipulare, informațiile oferite pot fi inexacte sau înșelătoare.
China a mai încercat în trecut să trimită arme deghizate în produse comerciale, etichetând, de exemplu, componente pentru drone drept piese pentru turbine eoliene, conform unor transporturi interceptate de autoritățile europene.
O investigație a publicației The Telegraph de anul trecut a descoperit că China a încercat să trimită drone în valoare de 1 miliard de dolari (738 milioane lire sterline) către Libia, ascunzând tranzacția în spatele unor firme-fantomă din Marea Britanie, Tunisia și Egipt, în schimbul țițeiului.
