Unele dintre informațiile conținute în dosar au fost deja făcute publice anterior în rapoartele AIEA și ale cercetătorilor independenți ai programului nuclear iranian.
Se rezumă la faptul că, după închiderea proiectului Amad (programul nuclear militar iranian oficial) în 2003, lucrările la formarea armelor nucleare au continuat în secret – și au făcut progrese semnificative.
Pe lângă oamenii de știință din sectorul nuclear, Mohammad Bagheri, care a fost șef adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate Iraniene pentru Informații și din 2016 – șef al Statului Major General, era foarte conștient de aceste lucrări.
Serviciile secrete israeliene au adăugat câteva fapte noi la acest lucru.
- Mai întâi, aproximativ în 2019, un grup secret special de oameni de știință condus de fostul director al proiectului Amad, Mohsen Fakhrizadeh, a apărut în Iran. Sarcinile sale includeau pregătirea a tot ceea ce era necesar pentru producerea rapidă a unei bombe nucleare în cazul în care liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, ar lua o decizie politică adecvată.
Fakhrizadeh a fost ucis în 2020 – puțini se îndoiesc că a fost opera serviciilor speciale israeliene. Grupul său a continuat să lucreze și de la sfârșitul anului 2024 – deosebit de intens. La acea vreme, Israelul a învins grupul iranian Hezbollah în Liban, iar regimul pro-iranian al lui Bashar al-Assad a căzut în Siria, astfel încât Iranul și-a pierdut practic „conturul defensiv” împotriva Israelului, iar obținerea de arme nucleare a devenit ultima sa speranță de a evita un atac.
Un alt fapt cheie din dosarul israelian:
Serviciile de informații au aflat despre o întâlnire planificată între oamenii de știință nucleari iranieni și comandamentul Forțelor Aerospațiale ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (data întâlnirii nu este specificată). Probabil, generalii responsabili de programul de rachete al Iranului ar fi trebuit să primească informații că componenta nucleară a bombei era pe cale să fie gata – și, prin urmare, era timpul să implice inginerii de rachete în proiectul de instalare a componentei pe o rachetă balistică. Aceasta în sine este o sarcină foarte dificilă care poate dura o cantitate semnificativă de timp.
Printre țintele primului val de lovituri israeliene asupra Iranului în noaptea de 13 iunie s-au numărat persoane care ar fi trebuit să participe la această întâlnire: șeful Statului Major Bagheri, Comandamentul Forțelor Aerospațiale condus de Amirali Hajizadeh și un grup mare de oameni de știință nucleari, inclusiv Fereydoun Abbasi, Mohammad Tegranchi și Abdolhamid Minuchehr. Mai mulți oameni de știință au fost uciși în atacuri cu mașină-capcană în Teheran a doua zi.
Chiar dacă toate faptele din dosarul israelian sunt adevărate, ele nu indică în sine că Iranul a fost la un pas de a obține arme nucleare, notează The Economist. Este o chestiune de interpretare a faptelor.
- În orice caz, ultimul cuvânt a rămas la liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei – iar această decizie nu este doar politică, ci și religioasă. În 2003, după închiderea proiectului Amad, Khamenei a proclamat o fatwa (o decizie teologică și juridică care are forță de lege) privind inadmisibilitatea de a forma și a utiliza arme de distrugere în masă.
Estimările serviciilor de informații israeliene diferă de cele ale serviciilor de informații americane. Șefa sa, Tulsi Gabbard, a declarat în martie, la o audiere în Congres, că Iranul nu este pregătit să creeze o bombă nucleară. Surse din mass-media americană (The Wall Street Journal, CNN și altele) continuă să insiste asupra acestui lucru.
Ambele părți ale acestei discuții pot fi suspectate de eroare sau denaturare deliberată a informațiilor din motive politice sau ideologice. Pe de o parte, Israelul, și în special prim-ministrul Benjamin Netanyahu, a identificat de ani de zile Iranul ca fiind principala amenințare și a încercat să-și distrugă programul nuclear prin forță. Gabbard, pe de altă parte, este o izolaționistă convinsă: ea insistă în mod constant ca Statele Unite să se amestece cât mai puțin posibil în afacerile de pe alte continente și, prin urmare, ar putea fi interesată să minimalizeze pericolul programului nuclear al Iranului.
Netanyahu, care îl cunoaște personal pe Donald Trump de aproximativ 40 de ani, a reușit să-l convingă pe președintele american că estimările serviciilor secrete israeliene sunt mai precise decât cele americane.
Pe 8 iunie, Trump nu a invitat-o pe Gabbard la o întâlnire a echipei sale de politică externă de la Camp David, care se pare că a discutat dosarul israelian și a decis dacă să dea Israelului „undă verde” pentru a ataca Iranul.
După ce a început atacul israelian, Trump a spus fără menajamente despre acuzațiile lui Gabbard despre programul nuclear al Iranului: „Nu-mi pasă ce a spus ea”.
