Obiectivul este clar: eliminarea rachetelor sol-aer pentru a deschide spațiul aerian atacurilor ulterioare. Asta nu este o inovație recentă, ci o tactică dureros învățată în urmă cu peste 50 de ani, în urma pierderilor masive suferite de Israel în Războiul de Yom Kippur. Atunci, peste 100 de avioane au fost doborâte de apărarea egipteană și siriană. De-atunci, eliminarea apărării antiaeriene a devenit un punct de pornire esențial pentru orice campanie aeriană israeliană.
Operațiunea actuală este una de amploare: peste 70 de baterii antiaeriene iraniene au fost distruse, multe dintre ele echipate cu rachete de ultimă generație. Țintele? De la baze militare, la sisteme radar sofisticate, până la lideri-cheie ai aparatului defensiv iranian.
Avioanele F-35 Adir, vârful tehnologic al flotei aeriene israeliene, sunt piesele centrale în această ofensivă. Capabile să pătrundă nedetectate în spațiul aerian contestat, aceste aeronave de generația a cincea sunt construite special pentru genul de misiuni pe care Israelul le desfășoară acum în Iran. Alături de F-16 și F-15, au jucat un rol crucial în impunerea controlului aerian deasupra unor regiuni vaste, inclusiv în jurul capitalei Teheran.
În spatele succesului stau ani de experiență operațională și lecții însușite din propriile greșeli. În 1982, în Liban, Israelul a pus în scenă o operațiune considerată de specialiști ca fiind etalon în distrugerea apărării antiaeriene – „Mole Cricket 19”. Într-un spațiu aerian dominat de rachete sovietice, Israelul a folosit momeli, război electronic și atacuri chirurgicale pentru a desființa întregul sistem defensiv sirian din Valea Beqaa. O operațiune fără precedent, studiată ulterior în detaliu de NATO și armata SUA.
Astăzi, scenariul se repetă, cu mijloace tehnologice net superioare. Experții susțin că Israelul folosește o combinație de atacuri cibernetice, bruiaj electronic, rachete cu rază lungă de acțiune și drone – unele poziționate anterior în interiorul teritoriului iranian. Potrivit Patryciei Bazylczyk, cercetătoare în domeniul apărării antirachetă, folosirea dronelor ieftine pentru a neutraliza ținte de mare valoare dovedește că superioritatea tehnologică poate fi și eficientă economic, nu doar letală.
Campania nu este doar despre Iran. Este o lecție despre ce înseamnă să înveți din înfrângeri și să construiești o doctrină militară robustă. Rusia, spre exemplu, a eșuat să aplice această tactică în Ucraina, pierzând astfel avantajul aerian în primele săptămâni ale conflictului și rămânând blocată într-un război de uzură costisitor.
