”Cred că e mult loc de bine la RA-APPS, asta ca părere generală. De când i-am lăsat eu în 2008, nu mai ştiu ce-au făcut. Dar v-aş da un exemplu de zilele astea. Pe şoseaua Kiseleff, există o clădire frumoasă a RAPPS, unde funcţionează o bancă de stat. Credeţi că banca de stat a închiriat sediul de la RA-APPS? Nu. RA-APPS a încheiat unui privat. Şi privatul, cu câteva zeci de mii de euro lunar, de foarte mulţi ani, a închiriat-o unei bănci de stat”, a spus Bolojan, după şedinţa de guvern.
”Încă nu m-am întâlnit cu directorul de la RA-APPS, dar pe cel de la banca l-am întrebat: Totuşi, la un salariu de 20 de mii de euro net, nu v-aţi interesat de ce plătiţi unui intermediar sume exorbitante, lună de lună? Aţi făcut vreo adresă la RA-APPS să-i spui, dragă Regia statului, o bancă a statului vrea să-ţi plătească o chirie mai mare. Nu vrei să mă anunţi când se încheie contractul privatului?”, a mai spus premierul.
”Nesimţirea e mare în multe locuri, să ştiţi. Şi cred că în foarte multe companii de stat este mult loc de mai bine şi întotdeauna administrarea unor active de stat, din păcate, s-a dovedit că se face destul de prost, când acolo nu sunt puse nişte criterii corecte şi cinstite şi tendinţa de a le da la prieteni sau la un nivel de chirie sub cel de piaţă este destul de mare”, a menţionat el.
Palatul a fost, la început, o casă boierească particulară, care a aparținut familiei Candiano-Popescu. Casă a fost vândută, în 1907, boierului Constantin Iarca – fost primar de Buzău.
În anul 1909, familia regală a cumpărat complexul, pentru a deveni locuința prințului Carol al II-lea și a familiei sale. În 1922, cu ajutorul arhitectului Domeniilor Regale, Jean Ernest, și al arhitectului Grigore Cerchez, care a lucrat și la amenajarea unei aripi a Palatului Cotroceni, cele două clădiri separate au fost unite prin intermediul unei alte construcții, un turn cu foișor în stil neoromânesc. Această a treia construcție lega practic vechile clădiri din complex, dând unitate întregului ansamblu arhitectural. În acest fel ingenios a luat naștere Palatul Kiseleff pe care îl putem vedea astăzi.
În acest frumos palat și-a petrecut o mare parte din copilărie viitorul rege Mihai, pe atunci prinț moștenitor al României.
Din păcate, această perioadă a fost una dificilă pentru viitorul rege Mihai, care a locuit aici foarte mult timp doar alături de mama sa, regina Elena, în timp ce tatăl său, regele Carol al II-lea, era plecat în exil.
După abdicarea Regelui Carol al II-lea și revenirea în țară a Reginei-mamă Elena, petrecute în septembrie 1940, Prim-ministrul, generalul Ion Antonescu a propus Reginei să locuiască la Palatul Kiseleff. Locuirea în București a Familiei Regale prezenta dificultăți, întrucât Palatul Regal este compus îndeosebi din spații oficiale, neavând încăperi potrivite pentru o locuință particulară permanentă, iar Palatul Cotroceni, care nu mai fusese locuit demult, se afla atunci în stare de degradare. Din cauza amintirilor prea dureroase legate de copilăria lui Mihai și de Kiseleff, Regina nu a dorit să se mai întoarcă acolo, însă a fost de acord ca Palatul să fie utilizat drept cămin pentru studenții de la Universitate. De altfel, Familia Regală prefera să locuiască la Sinaia.
În 1948, după abdicarea regelui Mihai și venirea comuniștilor la putere, Palatul Prințului Moștenitor a împărtășit aceeași soartă ca toate clădirile care aparținuseră familiei regale – a fost naționalizat. Din acest moment, clădirea a fost preluată de autorități și transformată în Centru Cultural al Ambasadei Uniunii Sovietice.
Istoria agitată a clădirii nu se oprește însă aici. După Revoluția din 1989, Palatul Kiseleff a intrat în posesia RAPPS, care a subînchiriat-o timp de 17 ani unei bănci. În acest fel, clădirea a putut fi renovată și păstrată într-o bună condiție. Începând cu anul 2013, o altă bancă și-a stabilit sediul în Palatul Prințului Moștenitor, unde se află și astăzi.
Prin urmare, chiar dacă această clădire nu poate fi vizitată ca obiectiv turistic, o puteți observa din exterior și există chiar tururi ghidate, organizate ocazional de diferite fundații culturale sau chiar de istorici sau ghizi, care vor să le arate bucureștenilor farmecul vilelor de altădată.
