Actorul american Bill Murray, cunoscut publicului pentru filme devenite clasice „Rătăciţi printre cuvinte”, „Vânătorii de fantome”, „Ziua cârtiţei”, propune duminică, în ultima zi a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, un spectacol special, „Lumi noi”, care îmbină literatura cu poveştile, şi în care îi are ca parteneri pe Jan Vogler, Vanessa Perez, Mira Wang. La conferinţa care a precedat spectacolul, Murray, în dialog cu criticii de teatru Peter Bradshaw şi Octavian Saiu, a vorbit despre cum s-a născut acest spectacol, despre blockbusterele care „omoară imaginaţia”. A mărturisit cât de uluit a fost de spectacolul „Faust” al lui Silviu Purcărete şi cât de trist este din cauza faptului că filmele cu efecte speciale „limitează” creaţia şi „nu ating inimi”.
Murray şi Vogler s-au cunoscut în timpul călătoriilor lor şi au devenit prieteni la New York. Curioşi cu privire la lumea şi interesele artistice ale celuilalt, actorul şi violoncelistul au avut curând ideea de a lucra împreună la un proiect. Un program care să prezinte nucleul valorilor americane în literatură şi muzică, care să comunice punţile pe care artiştii le-au construit între America şi Europa. Twain, Hemingway, Whitman, Cooper, Bernstein, Gershwin şi Foster sunt unele dintre cele mai puternice voci care au influenţat generaţii de oameni în America şi au oferit lumii o imagine a farmecului, energiei şi forţei creative a „Lumii Noi”.
„Este un spectacol minunat, echipa mea este fantastică şi mă bucur să fac parte din ea. Când oamenii ăştia pun mâna pe instrumentele lor, devine ceva frumos”, a fost invitaţia actorului american către publicul de la Sibiu. „Ultima versiune am filmat-o la Actopole din Grecia. Spectacolul din seara aceasta este mai bine finisat. Cred că jucăm şi cântăm mai bine ca niciodată, deci o să vă bucuraţi cu adevărat de el”, a adăugat Murray.
Conexiunea cu muzica
„În principiu, sunt un om leneş şi mi-e groază de muncă. Dar când lucrez, lucrez din greu şi când merg să muncesc, muncesc atât de mult încât la sfârşitul zilei sunt mulţumit dacă sunt complet epuizat. Aşa îmi place mie să funcţionez. Prin urmare, simt regret şi remuşcare că nu lucrez absolut deloc. Şi aşa mă mobilizez să fac ceva. Spectacolele astea sunt dificile. Dar, cumva, urcăm pe scenă şi dăm publicul gata. Nu ştiu cum se întâmplă asta. Muzica e ceva care porneşte maşinăria, e ceva ce conectează mintea cu trupul, cu spiritul”, a povestit Bill Murray despre ce înseamnă muzica în spectacole.
„Am un mod natural de a cânta la ce o fi, iau o chitară şi reuşesc să adun nişte note. cioneva mi-a spus odată ce înseamnă muzica. E ca şi când un vrăjitor îţi explică muzica cât se poate de simplu şi asta te face neînfricat. Când nu încercăm să învăţăm să cântăm la un instrument, simţim că n-am putea fi niciodată buni, însă trebuie să-ţi depăşeşti frica asta. Să crezi că în tine e ceva ce aşteaptă muzica prin care să ne conectăm. Nu trebuie să fii muzician ca să fii încântat de muzică, să simţi bucurie, libertate, deschiderea unor posibilităţi nesfârşite”, a subliniat Murray.
„Căutăm un moment nou nouţ pentru a cânta aceste versuri diferit de fiecare dată iar publicul e o mare parte din spectacolul nostru”, a spus Murray despre momentele muzicale din spectacolul de duminică seară.
„Ca actor, să te simţi bine în pielea ta este absolut esenţial. Trebuie să te simţi bine. Nu se poate să fii prea intens. Cu cât eşti mai relaxat, cu atât eşti un actor mai bun, primeştei mesajele de la ceilalţi şţi le dai mai departe. E o libertate de a face schimburi fără tensiune. Înveţi să accepţi şi să primeşti, ca proces automat, odată ce ai reuşit să te eliberezi de respectiva presiune. E ca o trambulină naturală dacă eşti liniştit”, a dezvăluit actorul despre perioada când făcea impovizaţie, în faţa unui public imprevizibil, înainte de apariţia în emisiunea „Saturday Night Live”.
Despre o scenă din „Tootsie” cu Dustin Hoffman, Murray a dezvăluit: „Personajul lui Hoffman trebuia să aibă un coleg de cameră, eu. Făceam o scenă improvizată. Trei ore am repetat. Treaba mea era să-l pun pe el într-o lumină bună. De fiecare dată când reluam scena, îi dădeam foarte mult. De aceea scena a ieşit foarte echilibrată, pentru că a avut încredere în mine, după ce în a patra dublă totul a ieşit foarte bine”.
Revenind la Peter Brook şi spectacolele sale, Murray a vorbit în primul rând despre „Faust” al lui Silviu Purcărete. „Am fost la Faust din Sibiu şi efectiv mi-a spart carapacea. Trebuie să ştiţi că este un spectacol excepţional. Am rămas mut. După ce ai văzut acest spectacol, nu mai există gândire, pur şi simplu trebuie să-l absorbi, să-ţi dai voie să-i internalizezi. Am avut un somn atât de profund pentru că mi-am dat seama că amploarea spectacolului şi-a lăsat amprenta asupra mea. Şi noi avem un spectacol frumos, dar Faust e uriaş, enorm. Are o amploare uriaşă, sunt idei atât de importante. Faptul că vezi actorii cum întrupează oamenii din viaţă, întrupează eşecul uman, modul în care ne dezamăgim Creatorul în fiecare clipă din fiecare zi, în speranţa desigur că vom reuşi să bifăm ceva. M-am gândit că totuşi spectacolele mele sunt atât de mici ca amploare, arta mea şi viaţa mea, cât de în serios îmi iau viaţa? Mai e ceva în viaţa mea? Şi răspunsul trebuie să fie nu, trebuie să existe mai mult. Realizarea că mă aflu pe pământ dintr-un motiv. Trebuie să existe şi conştiinţa a tot ceea ce facem, să revenim constant. Peter Brook e un om a cărui operă mi-a arătat că lucrurile pot fi privite şi din altă perspectivă. Era un om care se concentra pe luptele, pe bătăliile, teatrului, de a avea memoria sinelui. Asta a schimbat ceea ce sunt”.
„Îmi sunteţi de mare ajutor, mă ajutaţi să mă privesc pe mine în trecut, asta e binecuvântarea vieţii mele. Munca mea mă obligă să am memoria sinelui. Am norocul acesta”, şi-a mărturisit actorul învăţămintele.
„Efectele speciale nu deschid minţile”
Improvizaţia – element artist pe care îl aplicăm cu toţii, spune Peter Bradshaw. Comedia primeşte suficient respect în prezent?, l-a întrebat criticul britanic pe Murray, având în vedere că în sezonul premiilor comediile sunt ignorate. „se spunea mai demult că regina este comedia, că dacă faci un film nostim, filmul o să ruleze toată vara. După care, acum ceva vreme s-a întâmplat ceva. Şi sunt nişte tipuri de „mercenari”, le zic eu, pe care îi învinovăţesc pentru ce s-a întâmplat. Au început filmele cu supereroi, astfel că verile au început să fie filmele Marvel. Erau filme cu efecte speciale, create de tehnicieni, nu de artişti şi de scenarişti şi de comedianţi. Erau mereu prea lungi, erau 15 minute de prea multe efecte speciale. Am făcut Ghostbusters, extrem de nostim, şi avea şi efecte speciale. În primul film, erau vreo 65 de elemente de efecte speciale. În al doilea,vorbeam deja sute de efecte speciale. La ultima scenă, îmi amintesc, la punctul culminant, în scenariu trebuia să fim întinşi pe jos şi regizorul îmi spunea: ‘Ce facem, Bill?’ Eu trebuia să rezolv scena respectivă şi puteam. Dar i-am spus regizorului: Nu ştiu, ne-ai pus pe jos şi toţi idioţii ăştia, şi am arătat către tehnicieni, ne-au pus acum sub podea. Asta era problema. Efectele speciale nu scriu filme, nu ating inimi, nu deschid minţile. Efectele speciale nu eliberează spiritul. Filmele astea ne pun în cutii, ne limitează. Dacă te duci la un film Marvel nu se poate întâmpla mare lucru, Pentru că ai acest Deus ex Machina, cu om cu o superputere, eu nu am, nici voi, şi suntem aici să vedem ce putem obţine unii de la alţii ca oameni, nu de la o creatură invulnerabilă. Aşadar, sunt mai trist”, a spus Bill Murray.
În concluzie, a spus actorul: „Mersul la film, la teatru împreună sunt importante. Acolo ne aratăm unii altora cine suntem. Cinematografele, teatrele ne arată cine putem fi ca oameni. Există un ideal acolo, pe scenă, pe ecran, îţi arată o luptă, îţi arată cum poate cineva să-i facă faţă şi să iasă cu bine de cealaltă parte şi asta descoperim pe scenă”.
