„Mihai, ții minte când am filmat o vară întreagă la Saint-Tropez, emisiunea aia la care se uitau trei milioane de români la fiecare ediție?”, scrie Dan Negru, cu nostalgie. „Așa era televiziunea atunci. Așa erați voi, legendele sportului, pe atunci.”
Negru povestește cum, într-o zi, au întâlnit o gașcă de francezi bogați care jucau fotbal pe pariu, în faimoasa Place des Lices. Mihai Leu, alături de Florin Răducioiu, Helmuth Duckadam, Nelu Crăciunescu și Dan Negru însuși, au format o echipă ad-hoc și au acceptat provocarea. I-au bătut pe francezi și le-au luat banii. A fost un moment de camaraderie și glorie, unul dintre acele momente simple care rămân adânc în suflet.
„Și apoi tot nu ne-ai convins să le dăm banii înapoi francezilor ălora. Ce ne-am mai distrat!”, își amintește cu zâmbet și tristețe Dan Negru. „Să-l saluți pe Helmuth. Mi-e dor și de el, așa cum o să-mi fie și de tine, Mihai.”
Mesajul se încheie dureros: „E bună moartea când nu-ți pare rău că ai trăit. Mulțumesc, Mihai Leu!”
