Însă, în goana după un preț mai mic, mulți au semnat contracte fără să înțeleagă în totalitate condițiile sau riscurile, atrag atenția experții în energie, conform Adevarul.ro.
Unul dintre cele mai comune neînțelegeri este confuzia dintre distribuitor și furnizorul de energie.
Distribuitorul este compania care deține rețeaua de electricitate (stâlpi, transformatoare, cabluri, contoare etc.) și este responsabil cu intervențiile în caz de avarii.
Furnizorul este firma cu care consumatorul încheie contractul de achiziție a energiei și care emite factura lunară.
Astfel, indiferent de furnizorul ales, în cazul unei întreruperi de curent trebuie contactat distribuitorul local, nu furnizorul. Spre exemplu, un locuitor din Ilfov care a trecut de la PPC (fosta Enel) la Hidroelectrica va primi factura de la noul furnizor, dar intervențiile pe rețea vor fi realizate tot de Rețele Electrice (PPC), care rămâne distribuitorul din zonă.
Expertul în energie Dumitru Chisăliță avertizează că adevăratul cost al energiei nu este întotdeauna vizibil în ofertele afișate pe site-ul ANRE. Multe contracte ascund prețurile reale în anexe greu de descifrat, iar comparatorul oficial poate induce în eroare.
„Furnizorii au emis deja prețurile neplafonate, care se pot aplica după 1 iulie. Unele ajung la 1,79 lei/KWh, iar altele chiar la 8,75 lei/KWh. Dar aceste tarife nu apar clar pe site-ul ANRE, ci doar în condițiile contractuale”, spune Chisăliță.
Acesta susține că, deși are peste 26 de ani de experiență în domeniu, îi ia timp să înțeleagă complet un contract de furnizare a energiei. Consumatorii de rând, fără pregătire tehnică, pot ajunge să semneze documente fără să înțeleagă ce implică.
„Este o cutumă: oferta te trimite la contract, contractul te trimite la condiții, condițiile te trimit la anexă. Pentru un om de rând e catastrofal. Văd ce au semnat abia când vine prima factură”, avertizează specialistul.
Propuneri pentru schimbare: Contracte mai clare și standardizate
Chisăliță cere de ani de zile standardizarea contractelor de energie, cu o pagină clară care să conțină:
-prețul pe KWh,
-toate taxele incluse,
-eventuale garanții,
-condițiile de reziliere.
„Am propus din 2020 să existe o pagină clară cu tariful total, dar nu s-a aplicat”, a spus el.
Liberalizare vs. plafonare: Cine vrea, de fapt, energie ieftină?
Expertul mai subliniază o contradicție: furnizorii și statul nu au interesul să scadă prețul, pentru că asta ar reduce profiturile și încasările din taxe. În același timp, mulți consumatori preferă prețuri plafonate în locul unei piețe libere și concurențiale, care ar putea duce la ieftiniri în mod natural.
„Furnizorii nu vor prețuri mai mici. Nici statul nu vrea. Și nici consumatorii, aparent, nu doresc o piață concurențială. Ei vor preț plafonat, ceea ce blochează reformele reale”, a concluzionat Chisăliță.
