Reforma anunțată de premierul Ilie Bolojan este „indispensabilă pe termen scurt”, dar fără măsuri structurale, „nu servește la mare lucru pe termen lung”, avertizează politologul Alina Mungiu-Pippidi într-un articol de opinie publicat pe HotNews. Ea compară situația cu a unui bețiv salvat de sub roțile unei mașini, dar care are nevoie de dezalcoolizare pentru a-și schimba cu adevărat viața. În viziunea sa, statul român are nevoie de o detoxifiere profundă, nu doar de măsuri punctuale.
Printre cele trei direcții esențiale pentru această „dezalcoolizare fiscală”, Mungiu-Pippidi accentuează o propunere radicală: eliminarea banilor lichizi din economie.
„Nu există stat performant fără economie la suprafață”, afirmă categoric autoarea. Ea susține că folosirea pe scară largă a banilor lichizi alimentează opacitatea fiscală și evaziunea, subminând capacitatea statului de a colecta venituri și de a asigura tratament egal între contribuabili.
Soluția propusă? Interzicerea plăților în cash, dotarea tuturor contribuabililor cu POS-uri, iar taxarea să fie automată. „Contabilitatea s-a digitalizat, avem e-invoice, de acum putem raționaliza statul perfect. Dacă vrem”, punctează Mungiu-Pippidi, sugerând că voința politică este principalul obstacol.
Ea oferă exemplul Uruguayului, care a obținut rezultate remarcabile prin restrângerea severă a tranzacțiilor în numerar. În acest model, totul se plătește electronic, iar ANAF poate urmări în timp real rulajele, fără evaziuni „pe furiș”.
Primul pas al unei reforme reale este, în opinia autoarei, transparența fiscală. Deși România s-a apropiat în urmă cu un deceniu de nota maximă la indicele internațional de transparență bugetară, în ultimii zece ani scorul a stagnat la 8,3.
„Listele de datornici la taxe, atât din sectorul public cât și privat, trebuie să fie publice. Gap-ul TVA nu este o gaură neagră, ci o listă de nume pe care statul o are și nu o publică”, susține Mungiu-Pippidi. Ea cere publicarea datelor privind încasările, restanțele, rambursările și salariile din companiile de stat.
Această lipsă de transparență este agravată de prevederile Codului de procedură fiscală, care clasifică majoritatea informațiilor despre contribuabili ca fiind secrete. Însă, după cum subliniază autoarea, procedura prin care aceste date ar putea fi făcute publice „nu a fost creată niciodată”. Soluția este una simplă și legală: modificarea codului prin ordonanță de urgență.
Al treilea pilon al reformei propuse îl constituie eliminarea privilegiilor prin taxare unitară și echitabilă. Mungiu-Pippidi critică TVA-ul scăzut în sectorul HORECA, considerând că acesta favorizează afaceri privilegiate în detrimentul bugetului public și, implicit, al serviciilor esențiale, precum sănătatea.
De asemenea, consideră nejustificată introducerea contribuției sociale de sănătate (CAS) doar pentru pensiile mari. „Trebuia introdus la toate”, susține ea, subliniind că principiile trebuie aplicate uniform. Dacă guvernul alege proporționalitatea în locul progresivității, atunci aceeași regulă trebuie aplicată și la salarii, și la pensii.
Alina Mungiu-Pippidi nu neagă utilitatea unor măsuri din pachetul fiscal anunțat de guvernul Bolojan, dar avertizează că, fără o schimbare profundă de paradigmă, acestea vor avea efecte doar pe termen scurt.
„Să nu ne iluzionăm că vom face reformă doar tăind niște fonduri sau aducând niște taxe la un nivel mai corect. Fără transparență, fără interzicerea banilor lichizi și fără eliminarea privilegiilor fiscale, tot ce facem e să tragem bețivul de pe șosea și să-l lăsăm să meargă mai departe clătinându-se”, mai scrie Alina Mungiu Pippidi.
