„Cu un tupeu banditesc și o aroganță fără margini și fără rușine, ‘Medusa’ von der Leyen și-a justificat asumarea ‘eroică’ a deciziilor dezastruoase luate pentru a se lupta cu așa-zisa pandemie Covid-19”, scrie Severin, referindu-se la achizițiile masive de vaccinuri făcute de șefa executivului european, în afara cadrului legal și prin contracte netransparente.
Fostul ministru punctează că „așa-zisele vaccinuri fuseseră agenții unei terapii genomice experimentale, care i-a transformat pe oameni în cobai și a generat mai multe boli și decese decât virusul în cauză”. El reamintește că „obligarea statelor membre de a se subordona deciziilor luate de Președinta Comisiei europene în afara competențelor atribuite ei” reprezintă nu doar un abuz politic, ci și o încălcare flagrantă a normelor internaționale privind drepturile omului, evocând regulile Tribunalului de la Nürnberg.
Severin susține că moțiunea ar fi trebuit să ducă la demiterea imediată a Comisiei: „Refuzul Președintei Comisiei europene de a da socoteală pentru măsurile sale, deja condamnat de Curtea de Justiție a UE, ar fi fost suficient pentru demitere”.
În plus, el acuză-o pe von der Leyen că a deturnat fondurile de coeziune pentru înarmarea UE, „sub pretextul că asemenea cheltuieli ar fi urgente, întrucât statele membre ale UE ar fi amenințate de un atac armat al Rusiei”, în realitate, afirmă Severin, „pentru satisfacția complexului militar-industrial al Occidentului euro-atlantic”.
Fostul ministru de externe critică viziunea geopolitică promovată de von der Leyen, pe care o numește parte a unei „bande neo-bolșevice europene – von der Leyen, Macron, Starmer, Merz și Rutte”. Potrivit lui, „funcția de Președinte al Comisiei Europene a fost confiscată […] pentru a promova, în interesul ocultei plutocratice suprastatale, globalismul neo-bolșevic antinațional și antidemocratic”.
Referitor la implicațiile pentru România, Severin acuză Comisia că a intervenit în alegerile prezidențiale, anulând prin presiuni externe votul popular. „Comisia Europeană a intervenit în alegerile prezidențiale din România pentru a anula rezultatul votului popular […] și a aduce în funcția de Președinte al României un adept al globalismului neo-bolșevic, incapabil de orice opoziție față de dictatele hegemonilor europeni”.
Mai mult, el acuză-o pe von der Leyen că a validat „lovitura de stat din 6 decembrie 2024”, lăudând deciziile controversate ale autorităților române în fața Curții Constituționale: „Ursula von der Leyen lăuda samavolnicia și cerea la vedere confirmarea rezultatelor ei. O asemenea atitudine ostentativă ex post indică logic o intervenție de natură similară ex ante”.
În ce privește respingerea moțiunii, Severin oferă o explicație structurată asupra modului în care funcționează Parlamentul European, susținând că votul a fost profund influențat de guvernele naționale care nu au interesul să o tragă la răspundere pe Ursula von der Leyen. „Toate guvernele statelor membre ale UE au fost complice la crimă […] Condamnarea ei le-ar fi expus condamnării și pe ele. De aceea, au folosit pârghiile de control asupra europarlamentarilor proveniți din țările lor pentru a o face scăpată pe Ursula”.
Un exemplu semnificativ, spune el, este „‘suveranista’ Georgia Meloni, premierul populisto-oportunist al Italiei, specialistă în tranzacții de serai și piruete fără de principii”.
Adrian Severin concluzionează că rezultatul moțiunii este un eșec al mecanismului democratic european: „Sub povara acuzațiilor înainte pomenite și a documentării lor faptice în afara oricărui dubiu rezonabil, moțiunea de cenzură ar fi trebuit să treacă fără dificultăți și odioasa Comisie von der Leyen să fie demisă. Nu a fost așa”.
