”M-am întors din vacanță cu forțe proaspete și pregătită să exprim o opinie nepopulară.
Lucrurile stau în felul următor: A fost guvernul Ciolacu. S-au mărit pensiile, s-au scos posturi la concurs, s-a menținut un dialog constant cu UE și s-au obținut amânări pentru unele capitole din PNRR care se dovediseră structural imposibil de implementat. Toată lumea a dus-o bine, cel puțin nimeni nu a dus-o mai rău ca înainte. N-au fost poveri excesive nici pe antreprenori, nici pe marile companii (din păcate, aș zice eu), nici pe contribuabilul obișnuit. S-au făcut investiții foarte mari; pe capitolul de transporturi s-a făcut mai mult decât în ultimii zece ani la un loc, sunt sigură că ați observat asta dacă ați ieșit măcar o dată din București cu mașina. Toți radicalii de dreapta urlă că deficitul e mare, dar nici nu ați fi băgat de seamă asta dacă nu folosea Bolojan argumentul ca să taie în carne vie. De unde? De la cei mai amărâți, firește, doar nu era să taie de la marile companii. Deficit mare s-a mai văzut, în Spania de exemplu a fost la un moment dat vreo 11% și nu și-a smuls nimeni părul din cap. Pentru că într-o logică keynesiană, deficitul bugetar pe investiții duce la creștere economică pe termen mediu, ceea ce duce la scăderea graduală a deficitului în anii următori.
Acum e guvernul Bolojan. Pus pe reforme mari și foarte scandalizat de greaua moștenire. Se taie, că alte instrumente de politică macroeconomică nu cunoaștem. De unde? Fix de acolo unde, pe termen lung, o să ne doară cel mai tare. Sunt sigură că v-ați întrebat cu toții cum a fost posibil ca un individ care crede că dacă bei Pepsi îți bagă microcipuri să ia peste 2 milioane de voturi. Păi nu e evident? Pentru că electoratul l-a crezut. De ce l-a crezut? Pentru că stăm cam rău cu educația și nu prea știm să deosebim adevărul de minciună. Pentru că niște cetățeni educați nu pun botul la așa ceva. Așadar, prima lecție a alegerilor din iarnă trebuia să fie să educăm poporul. Daniel David vine și mărește norma profesorilor (deci o să predai mai prost, pentru că o să ai mai puțin timp să te pregătești și o să fii oricum obosit ca naiba, că nu e ușor să ții în mână ore întregi câte 30 de adolescenți, te termină la creier. Plus că oricine termină facultatea cu o medie cât de cât o să fugă de meseria de profesor ca dracul de tămâie, vor intra/rămâne în sistem doar cei mai slabi); crește numărul de elevi din clase (deci fiecărui copil îi va fi alocat mai puțin timp și mai puțină atenție). De unde se mai taie? De la funcționari. Mhm, excelent, sunt curioasă cum o să guverneze „politicii” fără funcționari. Se crește TVA-ul la cărți și aflăm că e posibil să se închidă muzeele și teatrele în weekend, că doar după ce sclavagești la corporație (sau la actuala administrație, sau la catedră) opt-zece ore pe zi, primul tău gând când ieși de la serviciu e să te duci la muzeu. Se taie de la mame. DE LA MAME.
Totul foarte-foarte bine și pe urlete că e vina lui Ciolacu. Serios? Dar ia spuneți, care e scopul statului? Să nu avem deficit sau să le fie bine cât mai multor cetățeni?
Dacă cineva poate să-mi explice cum este posibil să ai impresia că un guvern care taie efectiv de la cei mai importanți piloni ai societății – educația, cultura, mamele, statul – este mai bun decât unul care a dat la toată lumea, dar i-a ieșit o cifră puțin mai mărișoară într-un tabel, dau o sticlă de ce vreți voi. Dar îmi dați telefon, că nu vă las să mă înjurați pe propriul meu perete, dacă nu mai suportați înjurați-mă la voi.
– Vrem să falimentăm educația publică. Dacă vrei să facă odraslele carte, plătești mia de euro pe lună la școala privată, ce mare brânză
– Vrem să micșorăm statul atât de mult, încât să nu mai fie capabil să facă nimic, respectiv să apere interesul public, ca să poată să vină marile companii să facă ele proiectele de legislație fix cum le avantajează (vezi cazul din energie)
– Vrem, eventual, să vindem („privatizăm”) și ce-a mai rămas din avutul public, iar banii să-i jucăm după aia la ruleta bugetară și să zicem că a trebuit să plătim deficitul
– PS: știe cineva pe ce teren se va construi Trump Tower? Am sentimentul că va fi interesant
În guvernul în care am fost eu (și m-ați porcăit suficient pentru asta) au fost oameni care știau să guverneze și care știau să se poarte cu oamenii, care n-ar fi dat afară angajați care muncesc din greu doar ca să le iasă o cifră într-un tabel. Știu, PSD nu e chiar partidul social-democrat pe care ni-l dorim și e loc mult de reformă la ei (cele mai mari speranțe mi le pun în PES activists Romania), dar… atâta social-democrație s-a putut, mai încercăm. Până una-alta, e singura social-democrație pe care am avut-o în ultimii 35 de ani.”, scrie Ruxandra Ivan.
