Băsescu s-a bazat pe Monica Macovei să facă reformele necesare, fiindcă avea experiență internațională, lucrase la misiunile internaționale din Kosovo, Bosnia și Herțegovina, știa cum să discute cu negociatorii de la Bruxelles, fusese avocat pentru drepturile omului și reprezentase mulți români la CEDO, iar ca fostă procuroare înțelegea și sistemul juridic. Pe cine se bazează Nicușor Dan? Pe ministrul Radu Marinescu, fostul avocat al unor interlopi din Craiova? Pe avocatul politicienilor social-democrați acuzați de corupție? Marinescu a ironizat încă de la început proiectul lui Bolojan de reformare a pensiilor magistraților pe care l-a numit „o bază de idei”. De fapt, un astfel de proiect de lege trebuia conceput la Ministerul Justiției. Primul-ministru nu poate iniția legi pe cont propriu, de aceea reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și-au și permis să-i scrie pe un ton condescendent lui Ilie Bolojan și să-i spună că ceea ce face e „în afara cadrului legal”, că propunerile pe care le-a trimis la CSM „nu reprezintă nicio formă de inițiativă legislativă care să fie elaborată la nivelul autorității legiuitoare”, că nu are „abilitatea legală a iniția un astfel de demers” și că CSM nu poate da un aviz consultativ pe documentul pe care l-a primit. Mai mult, CSM îi scrie premierului că „imperativul stabilității legislative trebuie să reprezinte un element de reflecție pentru autoritatea executivă”.
În tandem, ministrul PSD al Justiției a insistat că deocamdată nu există un proiect pentru reformele dorite de premier, dar a promis că vor urma consultări cu mediul juridic și că va găsi o formulă de susținere a ideilor prezentate de Ilie Bolojan. De fapt, social-democrații încearcă să tragă de timp și să amâne cât mai mult orice nouă angajare a răspunderii guvernului în parlament, cel puțin până la Congresul PSD din toamnă, unde partidul va discuta despre cât de profitabilă mai e rămânerea la guvernare.
Între timp, Nicușor Dan începe să devină un „președinte jucător” odată cu cel mai complicat subiect de care s-a apucat noua putere, pensiile magistraților. Formula a fost consacrată de Traian Băsescu, fostul șef de stat care încă de la începutul mandatului a declarat că nu vrea să fie „un președinte spectator”, ci unul „jucător”. În războiul dintre Puterea Executivă (președinte + guvern) și Puterea Judecătorească (magistrații), Nicușor Dan folosește simultan două tactici: (1) cea prin care încearcă să pună la colț Consiliul Superior al Magistraturii, instituția reprezentativă a judecătorilor și procurorilor, pe care Constituția o definește ca fiind „garantul independenței justiției” („Ce este cu această debandadă?” la CSM) și (2) cea prin care încearcă să-i convingă pe magistrați în mod separat despre necesitatea reformei pensiilor lor, în așa fel încât privilegiile să nu mai fie atât de bătătoare la ochi, iar ei să nu-și mai dorească ieșirea la pensie. Deja doi dintre cei 74 care așteaptă semnătura președintelui pentru a ieși la pensie par să se fi răzgândit, dar președintele speră să-i mai convingă și pe alții.
Dacă vrea să-și demonstreze puterea de persuasiune, Nicușor Dan ar trebui să meargă la o ședință a CSM unde, în calitate de șef al statului va prezida întâlnirea. Fără o strategie bine pusă la punct în coaliție, reformarea pensiilor magistraților va eșua, PSD va profita de fiecare greșeală pentru a-și extrage răspundere și pentru a-l împinge pe Bolojan în prăpastie, iar magistrații își vor folosi toate atuurile pentru a-și păstra nu doar influența și puterea, ci și privilegiile.
Sursa: Deutsche Welle, în traducerea Rador Radio România
