Singura concesie admisă în proiect: 25% din suma acumulată poate fi retrasă, o singură dată, sub formă de tranșă unică. Restul banilor devin o rentă lunară, plătită pe termen determinat sau viager, în funcție de opțiunea participantului, dar gestionată de entități strict controlate de stat.
Practic, se produce o transformare radicală a Pilonului II. Dacă până acum vorbeam despre un cont individual de economii pentru pensie, cu un caracter aproape bancar – în care contribuabilul putea spera să decidă ce face cu banii la pensie –, acum discutăm despre un drept de creanță față de un fond, într-un sistem reglementat de sus până jos de către stat.
Iar în spatele acestui nou aranjament stă ASF și, în caz de „urgență”, Fondul de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private – o instituție publică, evident. Dacă un furnizor privat de pensii nu mai poate funcționa, statul preia controlul asupra activelor, le administrează în numele contribuabililor și… le plătește „la termen”. Sună familiar?
Cei care au memorie mai lungă își amintesc poate de vremurile în care guvernarea PSD, în era Dragnea, a încercat timid să reducă contribuția la Pilonul II sau chiar să ofere românilor „posibilitatea” de a renunța complet la el. Atunci, societatea civilă și opoziția au urlat la unison: „naționalizare a pensiilor private!”
Astăzi, aceeași măsură – de fapt, una chiar mai restrictivă – este îmbrăcată în haina eleganței tehnocrate și a eficienței administrative. Se invocă practici europene (într-adevăr, multe state UE plătesc pensii private sub formă de anuități), se vorbesc despre sustenabilitate, stabilitate și prudență actuarială. Iar unii dintre cei care ieri agitau pancarte în Piața Victoriei, astăzi oferă citate din directivele OCDE și UE pentru a justifica măsura.
Dacă Pilonul II era promovat ca o alternativă la sistemul public, în care banii tăi sunt ai tăi, cu cont individual și moștenitor legal, proiectul de lege al Guvernului Bolojan schimbă radical filosofia: nu vei mai putea dispune liber de suma acumulată. Statul decide cum, când și în ce condiții vei primi pensia.
Până și noțiunea de „cont personal” devine un eufemism. De la un punct încolo, nu mai ești titularul unei sume de bani, ci beneficiarul unei plăți condiționate, eșalonate, pe care o primești dacă și cât trăiești.
Nu e nevoie să punem eticheta „naționalizare” ca în 2018, dar este clar că dreptul de dispoziție al contribuabilului asupra activului său personal este restrâns dramatic. Practic, decizia finală nu mai aparține individului, ci statului. Iar această mutare – indiferent de cât de tehnic și elegant e ambalată – e o schimbare majoră de paradigmă.
Poate că nu vom mai vedea proteste, bannere și talk-show-uri alarmiste. Dar e greu să nu te întrebi: dacă această lege ar fi fost promovată de altcineva, în alt context politic, nu am fi strigat toți, din răsputeri, „nu ne luați pensiile private!”?
