Fost ambasador finlandez la Moscova avertizează că „modelul Finlandei postbelice pentru Ucraina ar fi o capcană. Neutralitatea în fața Rusiei înseamnă predare mascată”.
Hannu Himanen, fost ambasador al Finlandei la Moscova, între 2012 și 2016, avertizează că ideea de a aplica „modelul Finlanda” în Ucraina este extrem de periculoasă. Într-un interviu pentru FanPage, diplomatului îi preocupă profund comparațiile istorice dintre politica de neutralitate postbelică a Finlandei și situația actuală a Ucrainei, în contextul războiului declanșat de Rusia.
„Ucraina nu poate replica experiența Finlandei. Fără garanții militare reale, neutralitatea ar fi o predare mascată. Uniunea Europeană nu are capacitatea de a-i asigura Kievului securitate sau suveranitate,” explică Himanen, subliniind diferențele fundamentale dintre epoca postbelică și conflictul contemporan.
Context istoric și geopolitic
Ideea de „finlandizare” a fost adusă în discuție de lideri europeni și analiști internaționali, ca posibil model de compromis între independența unui stat și presiunile unei puteri dominante vecine. În cazul Finlandei, după războiul cu Uniunea Sovietică și încheierea armistițiului din 1944, țara a cedat aproximativ 10-11% din teritoriu, dar a reușit să-și mențină independența. Totuși, Himanen atrage atenția că aceste concesii au fost făcute într-un context complet diferit: conflictul finlandez era secundar într-un război global, iar URSS avea priorități militare majore împotriva Germaniei naziste.
„La acel moment, URSS nu urmărea anexarea completă a Finlandei, iar sprijinul occidental era marginal. Situația Ucrainei este însă diametral opusă: Rusia vede Ucraina ca un front principal și urmărește obiective strategice clare, iar sprijinul occidental, deși substanțial, nu poate inversa complet cursul războiului,” explică fostul ambasador.
Riscurile aplicării modelului Finlandei pentru Ucraina
Himanen avertizează că orice încercare de „finlandizare” a Ucrainei fără garanții militare reale ar fi o capitulare mascată. În timp ce Finlanda a reușit să-și păstreze independența și să dezvolte ulterior relații economice și politice stabile cu vecinul său, Ucraina ar intra într-un raport asimetric cu Rusia, pierzând controlul strategic asupra propriului teritoriu și asupra deciziilor politice esențiale.
„Acceptarea neutralității astăzi ar însemna că Rusia ar putea menține o amenințare militară permanentă asupra Ucrainei, cu drept de veto asupra deciziilor privind politica externă sau alianțele militare,” avertizează Himanen.
Summit-ul Trump-Putin și pericolele negocierii „pe teren străin”
Fostul diplomat critică și ideea că întâlniri internaționale precum summit-ul din Alaska dintre Donald Trump și Vladimir Putin ar putea aduce soluții reale pentru Ucraina. Himanen subliniază că delegația americană este formată din persoane fără experiență diplomatică relevantă, în timp ce Moscova trimite experți cu o vastă cunoaștere a negocierilor internaționale și a structurii interne de putere din Rusia.
„Trump vine cu o echipă de dilettanți, pe când Moscova trimite negociatori profesioniști legați de serviciile de informații și de diplomația rusă de vârf. Pentru Putin, simpla desfășurare a summit-ului este deja o victorie, deoarece legitimează pozițiile Rusiei fără ca Washingtonul să obțină concesii reale,” explică Himanen.
El mai precizează că orice discuție despre schimburi teritoriale prezentată de partea americană riscă să fie interpretată de Moscova ca un ordin unilateral: „Nu este vorba de un schimb echitabil, ci de un diktat pentru a obține controlul complet asupra regiunilor Donețk și Luhansk, eventual cu părți din Herson și Zaporojie, în schimbul unor concesii marginale.”
Perspectivele UE și NATO
Himanen subliniază că Uniunea Europeană nu poate oferi Kievului securitatea necesară în absența unei capacități militare credibile. Chiar și articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona, care prevede asistență reciprocă între statele membre în caz de agresiune, nu poate înlocui garanțiile NATO. În plus, state precum Germania și Franța au o capacitate limitată de reacție rapidă, iar producția de armament și logistică militară este insuficientă.
Potrivit fostului ambasador, doar un sistem de garanții bilaterale clare, oferite de state membre NATO, ar putea asigura o protecție reală pentru Ucraina. Altfel, orice compromis bazat pe neutralitate sau cedare de teritorii va expune țara la vulnerabilități permanente.
Capcana „finlandizării”
Himanen avertizează că analogia cu Finlanda este în mare măsură iluzorie și periculoasă. „Finlanda a reușit să supraviețuiască și să-și construiască un viitor stabil după război, dar Ucraina nu se află într-un context comparabil. Orice încercare de a aplica același model fără sprijin militar real și garanții internaționale solide ar însemna cedarea suveranității și riscul unei vulnerabilități permanente în fața Rusiei,” conchide fostul ambasador.
