Conform declarației comune, Bruxelles-ul își consolidează, în esență, angajamentul de a cumpăra energie din SUA în valoare de până la 750 de miliarde de dolari până în 2028, plafonând în același timp majoritatea tarifelor la 15%. Acordul aduce, de asemenea, GNL-ul, petrolul și combustibilii rafinați din SUA în mixul diversificat de aprovizionare al Europei.
Negociatorii UE au convenit să faciliteze semnarea contractelor pe termen lung pentru exportatorii americani, astfel încât utilitățile și comercianții să poată asigura cantități în conformitate cu normele naționale de achiziții publice. În schimb, Washingtonul va acorda acces fără taxe vamale la o gamă largă de bunuri industriale, inclusiv utilaje, substanțe chimice și echipamente energetice. Categorii agricole precum produsele lactate, carnea de porc și nucile au beneficiat, de asemenea, de scutiri de taxe vamale.
Cu toate acestea, documentul lasă fără răspuns întrebări importante despre modul în care UE și-ar putea îndeplini promisiunea de a investi 600 de miliarde de dolari în SUA sau de a cumpăra resurse energetice americane în valoare de aproximativ 750 de miliarde de dolari – inclusiv gaze naturale lichefiate, petrol și produse energetice nucleare – până în 2028.
Pentru cumpărătorii de energie din Europa, angajamentul este conceput pentru a reduce expunerea la fluxurile de gaze rusești după întreruperea Nord Stream și pentru a oferi încredere pentru contractele multianuale de GNL. Acordul oferă, de asemenea, o ușurare companiilor farmaceutice și semiconductorilor, în timp ce automobilele se încadrează acum sub plafonul de 15% în loc de tarife mai mari amenințate la începutul acestui an, potrivit Reuters.
Între timp, domenii cheie rămân nerezolvate. Tarifele pentru metale și vin au fost excluse din cadru, ceea ce i-a lăsat pe exportatori nesiguri cu privire la ratele viitoare. Oficialii de la Bruxelles au declarat că discuțiile privind oțelul și aluminiul vor continua odată cu implementarea, vinul fiind luat în considerare într-un cadru separat. Negociatorii intenționează să revizuiască aceste categorii înainte de sfârșitul anului, odată ce vor fi elaborate calendarele tehnice, a relatat AP.
Cadrul intră acum în faza legislativă la Washington și Bruxelles, unde textul legal trebuie finalizat pentru ratificare. Până atunci, angajamentul de achiziție a energiei și plafonul tarifar sunt elementele operaționale care ghidează planificarea pentru utilități, rafinării, comercianți și transportatori industriali, în timp ce negocierile specifice sectorului se desfășoară în paralel.
Oficialii au declarat că volumele ar putea fi stabilizate prin contracte multianuale legate de o nouă capacitate de regasificare a GNL la Wilhelmshaven și Brunsbüttel din Germania, cu sloturi suplimentare la terminalul Eemshaven din Olanda. Aceste instalații, construite după închiderea Nord Stream, permit companiilor de utilități să blocheze mărfurile din SUA pe termen lung, aliniind în același timp livrările cu ciclurile de acoperire a riscurilor și cerințele sezoniere de depozitare.
Textul final deschide, de asemenea, perspectiva unor rate reduse pentru anumite produse din oțel, aluminiu și produse conexe în cadrul unui sistem de cote. Aceasta este o schimbare față de planurile declarate de Casa Albă în iulie, când administrația Trump a insistat ca tarifele pentru metale să rămână la 50%, contribuind la reducerea deficitelor comerciale cu UE și la creșterea veniturilor în vistieria SUA.
În ceea ce privește oțelul și aluminiul, UE și SUA declară acum că „intenționează să exploreze posibilitatea de a colabora pentru a delimita piețele lor interne respective de supracapacitate, asigurând în același timp lanțuri de aprovizionare sigure între ele”, conform declarației comune.
Între timp, UE intenționează să își mărească semnificativ achizițiile de echipamente militare și de apărare din SUA, conform declarației, și intenționează să cumpere cipuri americane de inteligență artificială în valoare de cel puțin 40 de miliarde de dolari.
După cum precizează Comisia în memorandumul său explicativ anterior, SUA este deja unul dintre principalii parteneri energetici ai UE și, de departe, principalul furnizor de GNL al UE, 55% din aprovizionarea cu GNL provenind din SUA până în prezent în 2025. SUA este, de asemenea, principalul furnizor de petrol al UE (17% din totalul importurilor UE în 2024) și un furnizor cheie de combustibil nuclear și servicii de furnizare a combustibilului, exporturile SUA către UE în valoare de aproximativ 700 de milioane EUR în 2024.
Capacitatea totală de import de GNL a UE se ridică acum la aproximativ 250 de miliarde de metri cubi pe an, mai mult decât dublul importurilor anuale actuale de GNL. Este demn de remarcat faptul că, între 2022 și 2024, un număr record de 12 noi terminale GNL și 6 proiecte de extindere vor intra în funcțiune în întreaga UE, adăugând 70 de miliarde de metri cubi de capacitate de import. Pentru claritate, UE a importat aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de GNL pe an din SUA în ultimii ani.
În prezent, 13 state membre, inclusiv Grecia, dispun de infrastructura necesară pentru a importa GNL. UE are o capacitate disponibilă amplă pentru a face față importurilor suplimentare de GNL, inclusiv din SUA, care să înlocuiască importurile de gaze din Rusia.
• Comisia afirmă că cifra de 250 de miliarde de dolari pe an pentru următorii 3 ani reprezintă media estimată a importurilor totale de energie ale UE din SUA, pe baza unei evaluări amănunțite și detaliate, care a luat în considerare următoarele:
• Volumele actuale de importuri de gaze naturale lichefiate (GNL), petrol, combustibil nuclear și servicii de furnizare a combustibililor din SUA în UE se ridică deja la aproximativ 90-100 de miliarde de dolari pe an.
• Volume suplimentare estimate de petrol, gaze și combustibil nuclear, inclusiv în contextul tranziției de la combustibilii fosili ruși. În 2024, UE încă importa combustibili fosili din Rusia în valoare de aproximativ 22 de miliarde EUR și resurse nucleare în valoare de aproximativ 700 de milioane EUR.
• Investiții, servicii și exporturi cheie ale SUA în tehnologia energetică către UE, în special în sectorul nuclear pentru reactoare convenționale și reactoare modulare mici (SMR).
• Deși au fost elaborate previziuni fiabile, volumele finale și distribuția între petrol, GNL și combustibili nucleari și servicii de furnizare a combustibililor vor depinde de diverși factori, cum ar fi prețurile materiilor prime, cursurile de schimb valutar, deciziile FID luate de promotorii de proiecte etc. Acestea vor fi determinate de tranzacții comerciale.
