Sărbătorile zilei din 26 august 2025 – Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa
Ortodoxe
Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa
Greco-catolice
Sf. m. Adrian și Natalia
Romano-catolice
Fer. Veronica Antal, fc. m.; Ss. Ioana, fc.; Melchisedec, rege
Sfinții Adrian și Natalia erau soți tineri, aveau 13 luni de căsătorie, când au suferit moarte martirică, mărturisind credința în Hristos. Se afla atunci în Nicomidia împăratul Maximian (286-305), prigonitor al creștinilor, care purta titlul de augustus al Imperiului Roman.
‘Îngrozirea lui era înfricoșată asupra acelora ce ar ascunde un creștin; iar acelora ce ar ști undeva un creștin ascuns și ar spune sau îl va prinde singur și-l va aduce la judecată, îi făgăduia daruri și cinste. Atunci se dădeau la moarte vecini pe vecini și tată pe fii; pe de o parte, temându-se de îngrozirea împărătească, iar pe de alta, așteptând plata’. (Viețile Sfinților)
În aceea vreme au fost descoperiți și aduși la judecată 23 de creștini, care se aflau într-o peșteră, ‘cântând și rugându-se Dumnezeului lor’, cum spuneau chiar prigonitorii.
Adrian, unul din demnitarii de la curtea imperială, uimit de tăria și credința nezdruncinată de cumplitele chinuri la care au fost supuși acești oameni, a cerut să fie trecut și el pe lista cu numele creștinilor pe care o scria unul din temniceri, căci și el este creștin.
Mai întâi însă a cerut sfinților mucenici să-i spună lui adevărul: ‘Ce fel de răsplătire așteptați de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri? Pentru că mari și minunate trebuie să fie acelea care le nădăjduiți de la Dânsul’. Sfinții mucenici au răspuns: ‘Nici gura noastră nu poate să mărturisească acele bucurii, nici auzul tău să-l încapă, nici mintea nu poate să le ajungă; căci așteptăm să luăm de la Stăpânul nostru cel drept răsplătitor, daruri mari și preaslăvite’. (Viețile Sfinților)
‘Nu v-ați înștiințat de ele prin legea voastră, de la prooroci și din cărțile celorlalți pe care-i aveți?’, a întrebat demnitarul. Iar sfinții au răspuns: ‘Nici prorocii singuri n-au putut să înțeleagă desăvârșit acele bunătăți veșnice, pentru că oamenii care au cinstit pe Dumnezeu prin bună credință, prin fapte bune și prin cele ce au luat de la Duhul Sfânt, pe acelea le-au grăit. Iar pentru slavă și pentru răsplătiri, pe care le nădăjduim este scris: ‘Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit. Acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El’ ‘. (Viețile Sfinților)
‘Să scrieți și numele meu cu acești sfinți, că și eu sunt creștin’, a cerut Adrian. ‘Îndată scriitorii, ducându-se la împărat i-au zis: ‘Adrian s-a făcut creștin și cere să i se scrie numele lui în numărul celor osândiți’ ‘. (Viețile Sfinților)
Încercând să-l întoarcă din hotărârea aceasta și nereușind nimic, Maximian a cerut ca demnitarul său, Adrian, să fie de îndată pus în lanțuri și închis. În temniță, Sfântului Adrian, care avea 28 de ani, i s-a alăturat și soția sa, Natalia, îngrijindu-l mult pe el și pe cei închiși pentru mărturisirea Lui Hristos.
Apropiindu-se ei toți de moarte, din cauza rănilor pe care le aveau, s-a poruncit să se aducă în temniță o nicovală și un ciocan de fier, cu care să le fie sfărâmate fluierele picioarelor și mâinile, pentru ca, așa cum spunea chinuitorul: ‘Să nu moară cu moartea de obște a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnică’. (Viețile Sfinților)
‘Aducând ucigașii slujitori ai muncitorilor, nicovala și ciocanul în temniță și văzându-le Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a întâmpinat, rugându-i să înceapă de la Adrian, de teamă ca nu cumva să se înfricoșeze bărbatul ei, văzând o chinuire așa de cumplită și sfârșitul celorlalți mucenici. Ucigașii au ascultat-o și s-au apropiat mai întâi de Adrian, iar ea, ridicând picioarele bărbatului său, le-a întins pe nicovală. Chinuitorii, lovindu-l tare cu ciocanul, i-au sfărâmat fluierele picioarelor’. (Viețile Sfinților)
La fel i-a fost zdrobită și mâna sa.
‘Deci, Sfântul Adrian îndată din acea mare durere și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel, omorând ucigașii pe Sfântul Adrian, au mers cu nicovala și ciocanul la ceilalți mucenici, iar ei singuri își întindeau picioarele și mâinile pe nicovală, zicând: ‘Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre!’ Astfel, suferind sfărâmarea mădularelor, și-au dat sufletele în mâinile Domnului’. (Viețile Sfinților)
Sfânta Natalia și-a dat sufletul său în scurt timp, fiind socotită mucenică pentru multa durere pe care a avut-o în timpul chinurilor soțului său și a celor care s-au aflat împreună cu el. (sursă: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com)
