O întrebare care a frământat de mult timp lumea științifică primește acum un răspuns mai detaliat, odată cu o descoperire genetică de amploare. Un consorțiu internațional de cercetători a identificat peste 400 de gene implicate în procesul de îmbătrânire accelerată, deschizând calea către tratamente personalizate împotriva fragilității și bolilor asociate vârstei.
Fragilitatea, cheia către înțelegerea îmbătrânirii
Studiul, considerat cel mai mare de acest fel, se concentrează pe conceptul de „fragilitate” – un declin fiziologic complex care afectează mai mult de 40% dintre persoanele trecute de 65 de ani. Până acum, această fragilitate era măsurată prin criterii generale, precum viteza de mers sau forța de prindere. Însă cercetătorii arată că există, de fapt, șapte subtipuri distincte de fragilitate, fiecare cu mecanisme genetice proprii, potrivit Science Daily.
„Îmbătrânirea nu este un singur fenomen. Există multe feluri de a fi fragil”, subliniază dr. Kenneth Rockwood de la Universitatea Dalhousie din Canada, coautor al studiului.
O nouă hartă genetică a bătrâneții
Analizând ADN-ul și datele medicale a sute de mii de voluntari din UK Biobank și alte baze internaționale, cercetătorii au trecut de la 37 la 408 gene asociate cu îmbătrânirea accelerată. Printre acestea, SP1, legată de Alzheimer și funcția imunitară, a fost asociată cu fragilitatea cognitivă, în timp ce FTO, cunoscută pentru rolul său în obezitate, a apărut în mai multe tipuri de fragilitate metabolică.
„Acest studiu arată că în spatele diferitelor forme de îmbătrânire există o biologie distinctă. Această perspectivă deschide calea către tratamente mai precise”, explică Andrew Grotzinger, profesor de psihologie și neuroștiințe.
Pe baza noilor descoperiri, cercetătorii propun ca fragilitatea să fie evaluată diferențiat, în funcție de subtipuri, pentru a putea adapta prevenția și tratamentele. Astfel, prevenția demenței ar putea fi direcționată către cei cu fragilitate cognitivă, în timp ce strategiile contra diabetului ar viza fragilitatea metabolică.
Mai mult, în viitor, fiecare individ ar putea primi un „scor de risc poligenic”, o evaluare personalizată a tipului de îmbătrânire la care este predispus. „Nu va exista un singur tratament anti-îmbătrânire universal. Însă e posibil să nu fie nevoie de sute de soluții, ci doar de câteva, adaptate principalelor tipuri de fragilitate”, adaugă Grotzinger.
Deși cercetarea nu oferă încă o rețetă miraculoasă pentru tinerețe veșnică, ea reprezintă un pas esențial spre înțelegerea modului în care genele ne influențează îmbătrânirea și, implicit, spre dezvoltarea unor terapii care să prelungească nu doar viața, ci și calitatea ei.
