Sărbătorile zilei din 27 august 2025 – Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Fanurie; Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei
Ortodoxe
Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Fanurie; Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei
Greco-catolice
Sf. cuv. Pimen; Sf. Monica, mama Sf. Augustin
Romano-catolice
Ss. Monica; Cezar de Arles, ep.
Cuviosul Pimen este unul dintre marii asceți egipteni, trăitor în secolul al V-lea, în timpul împăratului Teodosie II (408-450). A mers în pustiul Egiptului împreună cu cei șapte frați ai săi, devenind cu toții monahi încercați.
Fugind de slava cea deșartă și de cinstea omenească, căci era căutat atât de mai marii vremii, cât și de oamenii simpli, Cuviosul Pimen a umblat prin diferite locuri mulți ani. Apoi, sălășluindu-se iar în pustia Egiptului, a rămas într-însa până la bătrânețe, prin osteneli pustnicești plăcute lui Dumnezeu, fiind părinte al multor monahi.
A întrebat odată un monah pe Avva Pimen, zicând: ‘ ‘Cum ne luptă pe noi dracii?’ Și i-a zis lui Avva Pimen: ‘Pe noi ne luptă dracii? Nu se luptă cu noi, câtă vreme facem voile noastre. Că voile noastre s-au făcut draci și ei sunt care ne necăjesc pe noi, ca să le împlinim. Iar de voiești să știi cu cine s-au luptat dracii, apoi află că cu Moise și cu cei asemenea lui’ ‘.
Un alt monah, anume Isaac, a venit la părintele Pimen și l-a găsit pe el șezând, ca și cum era în uimire. Deci, așteptând multă vreme și văzându-l venit în sine, i-a făcut metanie, zicându-i: ‘Părinte, spune-mi mie unde ai fost cu mintea ta?’ Iar el, fiind silit de rugăminte, a zis: ‘Mintea mea era acolo unde Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, plângea lângă cruce. Deci și eu aș fi voit ca acolo să plâng totdeauna!’. (Viețile Sfinților)
Una dintre aceste icoane era bine păstrată și reprezenta un tânăr militar care ținea în mâna sa dreaptă o cruce. În jurul icoanei erau reprezentate 12 scene din martiriul său. Episcopul locului, Nil (1355-1369), a descifrat inscripția de pe icoană: ‘Sfântul Fanurie’.
Sfântul Fanurie a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute.
După o tradiție populară, răspândită în insula Creta și în alte țări ortodoxe, mama sfântului era o mare păcătoasă și, cu toate eforturile lui, Fanurie n-a putut s-o întoarcă la pocăință. Însă el n-a încetat să se roage cu stăruință pentru mântuirea mamei sale.
Când era ucis cu pietre pentru credință, Sfântul Fanurie scria: ‘Din cauza acestor suferințe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie’.
Atunci când credincioșii pierd unele obiecte, au obiceiul de a face plăcinte pe care le împart ca milostenie pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie.
Sfântul Fanurie se bucură de o deosebită evlavie atât în Grecia, cât și în celelalte țări ortodoxe. (sursă: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com)
