Moartea lui Ion Iliescu, primul președinte post-comunist al României, a readus în prim-plan dezbaterea aprinsă despre violențele din decembrie 1989 și despre controversatul său rol în primele luni de după căderea regimului Ceaușescu. Într-un interviu pentru BIRN, fostul analist CIA Richard Andrew Hall – care a studiat pe larg Revoluția pentru doctoratul său în științe politice și conduce arhiva online The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 – spune că imaginea lui Iliescu este adesea deformată de furia retrospectivă și de dezinformările Securității.

„Pentru mulți români, Iliescu este văzut ca omul care a trădat Revoluția, dar asta pentru că i se judecă acțiunile din 1989 prin prisma greșelilor comise mai târziu, în 1990”, explică Hall pentru Balkaninsight.

Mineriada, confuzie și moștenirea nefastă

Iliescu este aspru criticat mai ales pentru „Mineriadă” – intervenția violentă a minerilor chemați să înăbușe protestele din Piața Universității, în iunie 1990. Șase persoane au murit atunci și peste 1.000 au fost rănite.

„Faptul că Iliescu este vinovat pentru Mineriada din 1990 nu înseamnă că acuzațiile despre rolul său în decembrie 1989 sunt automat adevărate. Un om trebuie judecat pentru acțiunile sale la un moment dat, nu retroactiv”, subliniază fostul analist CIA.

Hall crede că ceea ce românii numesc azi „crimele lui Iliescu” în decembrie 1989 sunt mai degrabă „erori”. Printre ele: promisiunea de a organiza un proces public al Ceaușeștilor și întârzierea execuției acestora. „Dacă ar fi fost executați în noaptea de 22 decembrie, ar fi existat mult mai puține morți și haos”, afirmă el.

„Teroriștii” din 1989: realitate sau mit?

Una dintre marile controverse rămâne existența așa-zișilor „teroriști” – grupuri misterioase acuzate că au tras în populație după fuga lui Ceaușescu.

„Da, teroriștii au existat”, spune tranșant Hall. Potrivit lui, „terorismul din decembrie 1989” a avut trei componente:

• răspândirea dezinformării și zvonurilor,
• război radio-electronic (bruiaje, transmisii false menite să creeze panică),
• focuri sporadice de armă, în special noaptea, pentru a teroriza și dezorienta.

„Principalii responsabili au fost oameni din Securitate, care încercau o contra-revoluție pentru a salva regimul Ceaușescu. Faptul că planul a eșuat nu înseamnă că teroriștii nu au existat. E o analiză istorică greșită să negi asta”, avertizează Hall.

Securitatea, marele beneficiar al confuziei

Pentru Hall, adevărata vină a lui Iliescu este alta: pactul cu Securitatea. „Crima lui nu e că a inventat teroriști inexistenți sau că aceștia ar fi luptat pentru el, ci că a permis Securității să șteargă urmele și să acopere responsabilitatea pentru morții și răniții din decembrie. Avea nevoie de Securitate pentru a se menține la putere și a închis ochii la justiție”, spune fostul analist CIA.

Accesul recent la „Dosarele Revoluției” (2021) a confirmat că multe documente militare cruciale rămân încă ascunse. „Marile răspunsuri nu sunt în arhivele Securității, ci în dosarele armatei, încă îngropate în arhivele procuraturilor militare”, explică Hall.

Un simbol al unei tranziții neterminate

Deși România sub Iliescu a rămas pe drumul spre NATO și UE, imaginea lui este legată iremediabil de ambiguitatea Revoluției și de lipsa de răspunsuri. „Treizeci și șase de ani mai târziu, România încă nu știe cine a ordonat, cine a tras și cine a acoperit urmele. Iliescu a devenit simbolul acestei controverse nerezolvate”, conchide Hall.